Tematică: Predicarea Categorie: Biserica și lucrarea bisericii

Ce să faci după ce predici

Dave Harvey

Încheierea unei predici este un moment periculos pentru predicator. Tocmai ce a petrecut 30-45 minute într-un potop expozitiv, revărsându-și studiul și zelul asupra congregației. Cele 10–20 de ore de pregătire a predicii sunt acum istorie, iar el se urcă în mașină pentru a ajunge acasă. Cel mai probabil, este istovit – emoțional, spiritual și fizic.

Dacă ești chemat să predici, locul unde îți dai toată energia este amvonul.

Am trecut pe acolo și, de-a lungul ultimilor 30 de ani, am învățat câteva lecții valoroase despre ce trebuie să faci și ce nu după o predică. Iată trei dintre acestea.

Așteaptă-te la atacuri

Predicarea provoacă o luptă cu vrăjmașul în fiecare săptămână. Pavel spunea corintenilor, „Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii” (1Cor. 1:21). Asta înseamnă că ei sunt smulși din mâinile „domnului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efes. 2:2). Esența a ceea ce vreau să spun este că Dumnezeu folosește predicarea ca pe un mijloc pentru a schimba oamenii – de a-i smulge de sub stăpânirea vrăjmașului.

Partea întunecată are o opinie cu privire la o astfel de activitate. Ea trebuie oprită. Nu fi naiv gândindu-te că, după rostirea predicii, vei fi îndepărtat de pe terenul de luptă. Pregătirea mesajului – cu studiul Scripturii, meditație și rugăciune – are rol de protecție. Dar după predică, de regulă ești gol și epuizat. O altă modalitate de a spune că ești vulnerabil unui atac.

Firea pământească este și ea la lucru din greu. Predicarea stârnește ispita. Pe de o parte, ai de-a face cu mândrie cu privire la felul cum Dumnezeu te folosește, iar pe de altă parte ai de-a face cu condamnare cu privire la felul cum Dumnezeu nu se folosește de tine. Apoi, intervine problema mesajului proclamat, în timpul căruia ai spus multe cuvinte, știind faptul că, „Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască” (Prov. 10:19).

Acolo unde oamenii predică, erorile abundă.

Dacă ai predicat pentru o oarecare perioadă de timp, știi că orice mesaj are anumite deficiențe. Ei bine, acele slăbiciuni sunt cu adevărat prietenoase în fiecare după-amiază de duminică, bătându-ți la ușă pentru a te vizita. Nu le deschide! Ele îți vor invada casa, îți vor distruge pacea și vor colora întreg mesajul înaintea ochilor tăi. Te vei simți groaznic. Condamnat. Ca și cum întreaga predica a fost ruinată.

Există un timp și un loc sub soare pentru orice. Evaluarea predicii tale imediat după ce ai rostit-o te va determina să îți urăști propria predică.

După predicare, trebuie să te pregătești pentru atacurile vrăjmașului și ale firii pământești. La fel cum soldații se pregătesc pentru atacurile nemiloase ale vrăjmașului, tot așa și tu trebuie să te pregătești să fii atacat.

Aleargă întotdeauna la Vestea Bună a Evangheliei, și fă asta înainte, în decursul și după orice atac. Conștientizează faptul că predicarea are de-a face cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu, nu cu propriile tale cuvinte. Amintește-ți că nu există nicio modalitate de a rosti o predică, în istoria lumii, care să fi fost atât de groaznică încât să fi afectat total puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu este suficient de mare pentru a permite oamenilor să-și amintească cuvintele Sale veșnice și să uite cuvintele tale nepotrivite. Crezi cumva că scopurile lui Dumnezeu țin de calitatea predicării tale? Nu asta predici. De aceea, duminica după-amiaza este vremea ta să aplici acest lucru, în propria viață.

După predicare, pregătește-te pentru atac amintindu-ți că Dumnezeu este mai mare decât greșelile tale.

Liniștește-ți sufletul

Atunci când ești atacat, sufletul tău va încerca să vorbească cu voce tare. Gândurile acuzatoare vor lovi puternic la ușa minții tale, cerând atenția ta. Sau poate că vor fi ideile de flatare de sine, acelea care te fac să te gândești la tine, având „despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Rom. 12:3). În acele momente, trebuie să îți liniștești sufletul.

Liniștește-ți sufletul prin a-ți pune încrederea în Dumnezeu în ce privește rezultatele predicii tale. Liniștește-ți sufletul prin îndreptarea gândurilor tale asupra lui Dumnezeu, nu asupra performanțelor tale. Dacă te simți mândru, ține minte că mesajul tău este lipsit de semnificație dacă Dumnezeu nu alege să îl facă puternic. Dacă te simți condamnat, amintește-ți că Cuvântul Domnului nu se întoarce fără rod (Isaia 55:11). Predica ta va conduce exact la rezultatul pe care Dumnezeu îl dorește. Din fericire, nu poți să deraiezi planurile Sale bune!

Trebuie să ignori atacul pe care le experimentezi și să îți îndrepți gândurile asupra lucrurilor de sus. Cel mai bun sfat pentru un predicator, după un serviciu de biserică, este acesta: „Opriți-vă, şi să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 46:10). Făcând aceasta, criticile și complimentele rămân la locul lor.

Odată ce îți încredințezi predica în mâna lui Dumnezeu, lasă-ți mintea să se odihnească. Gândește-te la altceva. În ceea ce mă privește, după o predică, am nevoie de cel puțin 2-3 ore pentru a mă reface. Petrec acel timp citind, privind un program tv sau chiar dormind. Când copiii erau mai mici, făceam ceva împreună cu ei, ceva care să îmi distragă atenția și să îmi permită să îmi reîncarc bateriile.

Cineva spunea odată că rostirea unei predici este echivalentul a opt ore de muncă manuală. Nu sunt sigur că acest lucru este adevărat, dar știu cu siguranță că sentimentul este asemănător! Ideea este să îți lași trupul și sufletul să se relaxeze, astfel încât să se pregătească pentru următorul mesaj.

Nu pleca la pescuit

Întrucât predicarea stârnește deopotrivă acuzații și admirații, vei fi tentat să pleci la pescuit de complimente. Vei pune întrebări gândite de la bun început pentru a atrage răspunsuri pozitive – un fel de instrumente de propulsie a identității. Am făcut lucrul acesta de atât de multe ori. Există puține lucruri mai goale de conținut ca un compliment solicitat. Poate cu excepția situației când pescuiești după un compliment și prinzi o critică aspră. Este de ajutor să îți amintești că, atunci când pescuiești în felul acesta, adesea nu știi ce-ai putea să prinzi.

Problema mai profundă din spatele acestei expediții pescărești este că noi suntem mult prea centrați pe a ne asigura că am predicat bine. Vrem să știm cum a fost percepută predica. Cum s-a simțit, ca și cum acela ar fi barometrul a ceea ce Dumnezeu ar fi lucrat sau a ceea ce El va lucra. Simțim cumva nevoia de a ne peria pe noi înșine cu aprobarea și lauda altora, în loc să ne încredințăm pe noi și mesajul în mâna lui Dumnezeu.

Este bine să ne amintim că majoritatea predicatorilor ajung să fie încurajați într-o lună mai mult decât sunt unii oameni care lucrează în alte profesii, vreme de 10 ani. Nu pleca la pescuit. Iar atunci când se întâmplă să primești complimente, transferă gloria lui Dumnezeu.

O, și să nu uit, nu-ți asculta propriul mesaj. Iată de ce: ești fără speranță de subiectiv atunci când vine vorba de evaluarea predicii tale. Ți-ai dedicat deja 15–20 de ore în pregătirea ei, ceea ce înseamnă că obiectivitatea te-a părăsit deja cu multe zile înainte. Dacă vrei cu adevărat să ajuți, alege câțiva predicatori experimentați și membri de biserică de încredere, care nu umblă după lauda sau aprobarea ta, și folosește-te de ajutorul lor ca să primești niște păreri constructive. Apoi mulțumește-le pentru acest ajutor, indiferent de ce îți spun.

Concluzie

​Charles Spurgeon, pe bună dreptate cel mai mare predicator din ultimii 300 de ani, a spus în stilul său, “A trecut foarte multă vreme de când am predicat un mesaj de care să fi fost mulțumit. De fapt, cu greu îmi amintesc să fi fost vreodată mulțumit”.

Și acest om a fost denumit „Prințul Predicatorilor”!

Dacă Spurgeon s-a considerat nemulțumit de predicile sale, am putea spune, fără să greșim, că muritori de rând ca noi se vor găsi în exact aceeași situație.

Haideți să fim pregătiți pentru astfel de momente.

Sus