O "CONVERTIRE" CARE FACE
CÂT O MIE DE LECȚII SPIRITUALE
În zilele noastre, tehnicile manipulative au invadat bisericile în căutarea unor victimelor proaspete, a sângelui nou. Din nefericire, multe suflete sărmane cad pradă acestor modalități false și înșelătoare de a "propovădui", dar cel mai grav este că aproape nimeni nu mai observă și nu mai contestă astfel de lucruri. Aveți mai jos mărturia rezultatului la care se poate ajunge prin tehnici de manipulare.
Pasajul de mai jos a fost lăsat pe hârtie la mijlocul sec XIX de Langston Hughes, prieten din copilărie al autorului de imnuri creștine, Charles Wesley. Langston Hughes prezintă felul cum a trăit el experiența "convertirii". Cine are urechi de auzit...
"Am fost mântuit din păcat când aveam vârsta de aproape 13 ani, dar nu chiar așa de mântuit. S-a întâmplat astfel: în biserica mătușii mele Reed avea loc o mare trezire. În fiecare seară, timp de mai multe săptămâni, se predica și se cânta mult, era rugăciune și era mare zgomot.
Între timp, toți tinerii au mers în față la altar și au fost mântuiți, cu excepția mea și a unui alt băiat. Îl chema Wesley. Wesley și cu mine eram înconjurați de surori și de diaconi, care se rugau pentru noi. În ultima seară, slujba a durat mai mult, era foarte cald în biserică și deja se făcuse târziu.
În final, Wesley mi-a șoptit: „Am obosit să stau aici jos, hai să ne ridicăm și să fim mântuiți!” Așa că el s-a ridicat și a fost mântuit.
Eu am rămas acolo singur, pe banca plângerii. Mătușa mea a venit și s-a așezat lângă genunchii mei, plângând în timp ce rugăciunile și cântecele răsunau în jurul meu în acea mică biserică. Întreaga congregație s-a rugat numai pentru mine, cu un cor de vaiete impresionant.
Sub acea presiune, am început să mă gândesc că Dumnezeu nu îl lovise cu moartea pe Wesley pentru că luase Numele Lui în deșert sau pentru că mințise în biserică, așa că m-am decis ca, pentru a scăpa de necazuri ulterioare, mai bine să mint și eu – să spun că Isus a venit și la mine, să mă ridic și să fiu mântuit.
De aceea, m-a ridicat și eu. Dintr-o dată întreaga încăpere a izbucnit într-o mare de strigăte de bucurie când m-au văzut ridicându-mă.
N-am putut să suport să îi spun mătușii mele că mințisem, că i-am înșelat pe toți din biserică, că nu Îl întâlnisem pe Isus, și că nici nu credeam că există vreun Isus."
Atâta cât se cunoaște, Langston Hughes și-a sfârșit viața ca ateu, disprețuind adesea credința creștină. Cine are urechi de auzit și slujba de predicator...
Pasajul de mai jos a fost lăsat pe hârtie la mijlocul sec XIX de Langston Hughes, prieten din copilărie al autorului de imnuri creștine, Charles Wesley. Langston Hughes prezintă felul cum a trăit el experiența "convertirii". Cine are urechi de auzit...
"Am fost mântuit din păcat când aveam vârsta de aproape 13 ani, dar nu chiar așa de mântuit. S-a întâmplat astfel: în biserica mătușii mele Reed avea loc o mare trezire. În fiecare seară, timp de mai multe săptămâni, se predica și se cânta mult, era rugăciune și era mare zgomot.
Între timp, toți tinerii au mers în față la altar și au fost mântuiți, cu excepția mea și a unui alt băiat. Îl chema Wesley. Wesley și cu mine eram înconjurați de surori și de diaconi, care se rugau pentru noi. În ultima seară, slujba a durat mai mult, era foarte cald în biserică și deja se făcuse târziu.
În final, Wesley mi-a șoptit: „Am obosit să stau aici jos, hai să ne ridicăm și să fim mântuiți!” Așa că el s-a ridicat și a fost mântuit.
Eu am rămas acolo singur, pe banca plângerii. Mătușa mea a venit și s-a așezat lângă genunchii mei, plângând în timp ce rugăciunile și cântecele răsunau în jurul meu în acea mică biserică. Întreaga congregație s-a rugat numai pentru mine, cu un cor de vaiete impresionant.
Sub acea presiune, am început să mă gândesc că Dumnezeu nu îl lovise cu moartea pe Wesley pentru că luase Numele Lui în deșert sau pentru că mințise în biserică, așa că m-am decis ca, pentru a scăpa de necazuri ulterioare, mai bine să mint și eu – să spun că Isus a venit și la mine, să mă ridic și să fiu mântuit.
De aceea, m-a ridicat și eu. Dintr-o dată întreaga încăpere a izbucnit într-o mare de strigăte de bucurie când m-au văzut ridicându-mă.
N-am putut să suport să îi spun mătușii mele că mințisem, că i-am înșelat pe toți din biserică, că nu Îl întâlnisem pe Isus, și că nici nu credeam că există vreun Isus."
Atâta cât se cunoaște, Langston Hughes și-a sfârșit viața ca ateu, disprețuind adesea credința creștină. Cine are urechi de auzit și slujba de predicator...
