Ce a fost reformat în cadrul Reformei?

Daca vrea cineva sa stie ce s-a întâmplat în timpul reformei protestante fara sa citeasca literatura istorica, probabil ca lucrul care ar clarifica cel mai bine aceasta întrebare va fi rezultatul teologic al ei. Ar trebui sa observe în mod specific redescoperirea a 5 doctrine biblice cruciale, care au fost ascunse de ochii poporului în timpul Evului Mediu de catre ceea ce noi numim Biserica Romano-Catolica. Si de altfel stim ca Roma înca se opune pe fata lor, sau distorsioneaza în mod serios aceste doctrine. Iata care sunt aceste doctrine, dupa numele lor latin:

Sola Scriptura (numai Scriptura): Reformatorii erau uniti în credinta lor ca numai Biblia ofera toate învataturile care sunt necesare pentru mântuire si pentru viata crestina (cf. 2 Petru 1:1-4). Ei considerau Cuvântul lui Dumnezeu ca singurul standard de care constiintele oamenilor pot fi legate. Biserica Romei, pe de alta parte, atât la acea vreme cât si acum, neaga principiul Sola Scriptura punând decretele papale si traditia bisericii la, ceea ce ei spun, o pozitie de egalitate (dar în realitate ei considera chiar superioare) ca autoritate comparativ cu învatatura Bibliei. Acolo unde semnificatia Bibliei difera de opinia Papei sau a doctrinei oficiale (dupa cum este cazul foarte des), Cuvântul lui Dumnezeu este adus la tacere fiind pus pe locul secund. 

Sola Gratia (numai prin Har): Reformatorii au înteles ca mântuirea nu este un eveniment dus la îndeplinire prin colaborarea lui Dumnezeu si a omului lucrând împreuna într-un fel de parteneriat. În mântuire, pacatosii sunt salvati de la mânia lui Dumnezeu numai prin harul Lui (cf. Tit 3:3-7). Harul lui Dumnezeu reprezinta favoarea Sa nemeritata si spontana, oferita gratuit pacatosului mort spiritual si lipsit de ajutor prin lucrarea regeneratoare a Duhului Sfânt. Dumnezeu îi elibereaza cu mila pe cei pe care El îi mântuieste din sclavia lor voita fata de pacat si astfel îi face capabili sa se pocaiasca si sa creada (cf. Ioan 3:3; 6:44; Rom. 8:6-8; 9:16). Interesant este faptul ca acest punct al doctrinei este disputat astazi nu doar de catre biserica Romei, ci si de catre multi credinciosi evanghelici.

Sola Fide (numai prin Credinta): Termenul biblic „justificat” este folosit pentru a descrie o persoana care este vazuta, în ochii lui Dumnezeu, drept iertata, nevinovata si perfect neprihanita. Conform Scripturii, justificarea este pusa în contul unui pacatos doar prin har, doar prin intermediul credintei, „nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9; cf. Gal 2:16). Totusi, conform dogmei oficiale romano-catolice, numai daca folosesti cuvântul “doar” asociat cuvântului “credinta” este suficient ca sa atragi asupra ta pronuntarea unei anateme (un blestem). Biserica Romei de fapt îti interzice sa crezi sau sa repeti ceea ce Biblia spune clar! Ei insista ca desi justificarea începe prin credinta, ea trebuie împlinita prin efortul personal al pacatosului. În teologia romano-catolica, nu se poate sa spui: „Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta”, sau „suntem socotiti neprihaniti, prin sângele Lui” (exact cuvintele lui Pavel din Romani 5:1 si 5:9, cu sublinierea noastra). Conform Romei, o persoana poate doar sa creada ca se afla în curs de justificare, prin credinta plus fapte.

Solus Christus (numai datorita lui Hristos): Reformatorii au înteles ca mântuirea copiilor lui Dumnezeu a fost lucrarea exclusiva a lui Isus Hristos. Moartea Lui a reprezentat o jertfa suficienta si eficienta pentru pacat (cf. Evr. 9:12, 26, 28; 10:12,14). El este singurul Mijlocitor între Dumnezeu si oameni (cf. 1 Timotei 2:5). Numai neprihanirea lui Hristos  (nu neprihanirea personala a pacatosului) are valoare în justificarea pacatosului care crede (2 Cor. 5:21). Pe de alta parte, biserica Romei porunceste oamenilor sa împlineasca 7 lucruri (sacramente) care sunt meritorii în ce priveste justificarea. Ei insista de asemenea ca Maria (nu Iisus) este persoana care dispune împartirea harului. În vreme de biserica romano-catolica neaga faptul ca neprihanirea lui Hristos este imputata pacatosului care crede, despre Maria se spune ca dispune de o cantitate vasta de neprihanire, în exces, care poate fi imputata pacatosilor. Aceasta forma de blasfemie împotriva Fiului lui Dumnezeu este suficient de grava, însa ea degenereaza în blasfemie împotriva lui Dumnezeu Tatal, pentru ca ea reprezinta o închinare idolatra la Maria. Maria este laudata ca fiind „co-rascumparatoare” si „co-mijlocitoare” alaturi de Hristos. Biserica romano-catolica se refera la ea în unele locuri chiar ca fiind mântuitor al omenirii, cea care porunceste lui Dumnezeu sa mântuiasca pe cine doreste ea.

Soli Deo Gloria (numai spre gloria lui Dumnezeu): Este evident ca teologia romano-catolica referitoare la Maria capata o importanta egala (daca nu chiar mai mare) decât Dumnezeu în ceea ce priveste mântuirea pacatosilor. Biserica Romei o proslaveste în mod deschis pe ea. De asemenea, Dumnezeu este dezbracat de slava Lui prin faptul ca pacatosul este cel care produce (prin sacramente) sau sufera (prin Purgatoriu) obtinând propria cale catre Rai. Dar Biblia insista, si reformatorii au recunoscut acest lucru, ca Dumnezeu mântuieste pe pacatosi prin El Însusi. De aceea, numai El trebuie sa primeasca toata lauda si gloria. Apoi, Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu gelos (cf. Ex. 20:5). El nu Îsi va împarti slava Lui cu nimeni (cf. Isaia 42:8; 48:11).

Deci, ce a fost reformat (sau redescoperit) în timpul reformei protestante? Ca o concluzie finala, a fost vorba de Evanghelia harului lui Dumnezeu. Iar „biserica” aceea care a furat Evanghelia pentru prima data, o va face cu placere din nou daca crestinii de pretutindeni nu vor lua în serios porunca de a „lupta pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3).

Toate drepturile rezervate © 2000 Jim Elliff, Christian Communicators Worldwide, Inc. Este permisa reproducerea fara scop comercial, în forma originala, incluzând numele autorului, titlul, continutul complet, mentiunea privind drepturile de autor si link-ul catre websiteul CCW. Alte utilizari necesita permisiune scrisa. www.CCWtoday.org