Dumnezeu ne schimbă planurile

În perioada aceasta lucrez la traducerea unei cărți pe tema patimilor Domnului nostru și, ajungând la pasajul binecunoscut din Luca 22-23, am recitit despre Simon din Cirena. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc astfel: „Câtă nedreptate să îl oblige pe bietul Simon să poarte o cruce care nu îi aparținea! Oare nu puteau lua pe un altul din acea mare mulțime?”

Luca 23:26 spune că Simon venea de la câmp. Mi-l și închipui cu sapa sau coasa pe umăr, bătut de soare și obosit, gândindu-se la ceea ce avea de făcut în restul acelei zile. Un om ocupat, în tot cazul.

Apariția lui în narațiunea lui Luca ne pune în fața a două întrebări: „De ce să poarte Simon o cruce a răstignirii pentru care nu fusese condamnat?” și „De ce să nu fie ales un altul, poate chiar Baraba?” Răspunsul la aceste întrebări nu este dificil de găsit, dar este dificil de aplicat uneori în viețile noastre.

În primul rând, într-un fel, Simon nu a purtat crucea lui Isus – pentru că Isus nu o merita – ci propria cruce. Dacă Simon ar fi fost executat acolo, în locul Domnului, pentru păcatele lui de până în acel moment, înaintea lui Dumnezeu nu s-ar fi făcut nicio nedreptate. Tot astfel, crucea și condamnarea (veșnică, nu doar temporară) sunt „meritul” natural pentru fiecare dintre noi (Rom. 1:32; 3:23). Ceea ce a fost uimitor în cazul lui Simon – și al tuturor celor ce S-au întâlnit mântuitor cu Hristos – este că, odată pusă crucea jos, după acel drum, nu Simon este răstignit, ci Isus Hristos. Din acel moment, viața lui Simon n-a mai fost aceeași. Nu știm multe despre el, dar știm că fii lui, Alexandru și Ruf, au fost cunoscuți ca membri ai bisericii primare, și cred că nu dintr-o simplă coincidență.

În al doilea rând, ceea ce la prima vedere ar părea că îi strică planurile lui Simon pentru acea după-amiază, este în fapt providența minunată a lui Dumnezeu, care îl pune înaintea mântuirii și îi schimbă nu doar acea zi, ci fiecare zi a vieții care a urmat și veșnicia lui.

Recunosc că pandemia COVID-19 mi-a stricat și mie planurile, după cum sunt convins că ți le-a stricat și ție, și pe ale multora. După 9 luni de căutare insistentă a unui loc de muncă, în final îmi găsisem un loc de muncă excelent. După planul meu. Nu ar fi fost ce îmi doream în adâncul inimii, dar măcar îmi dădea posibilitatea nu doar să îmi îngrijesc familia, ci și să pot fi de ajutor altora, acolo unde Domnul ar fi deschis oportunități. Și nu ne trebuie prea multe dovezi pentru a constata că planurile multora au fost schimbate în mod asemănător de această plagă mondială.

Dar dacă facem o pauză și un pas înapoi, privind la aceste vremuri prin lentilele Scripturii, am fi capabili să vedem că, în providența Lui de nepătruns, Dumnezeu ne strică planurile pentru a-L pune în loc pe al Lui – infinit mai bun, perfect și avându-L în centru pe Fiul Său Isus Hristos. Și face asta nu pentru că ar fi cinic, ci pentru că ne iubește.

Îi iubește pe cei aflați în situația spirituală a lui Simon din Cirena din acea după-amiază, oameni cărora le strică acum planurile pentru a le da o pregustare vizibilă a cât de firavă este existența lor și a păcătoșeniei lor, chemându-i să privească și să creadă în Hristosul răstignit, care preia povara păcatelor lor, țintuindu-le pe cruce și stingând odată pentru totdeauna mânia dreaptă a lui Dumnezeu îndreptată împotriva păcatelor lor.

Îi iubește pe cei care L-au cunoscut pe Hristos, dar care, în vâltoarea preocupărilor (legitime până la un punct) din această viață, au uitat că mai există o viață de trăit, una veșnică. Ei au uitat că există un Domn, Dumnezeu și Mântuitor căruia I-au mulțumit cândva pentru jertfa Lui, că I-au promis dedicare pe viață și slujire bucuroasă. De aceea, Dumnezeu le strică și lor planurile. Spre binele lor și din dragoste pentru ei.

Îi iubește și pe cei care Îl iubesc și aveau planuri despre cum să Îl slujească, cum să Îl mărturisească, planuri misionare, planuri de predicare, planuri de slujire, planuri de traducere, planuri de lectură, planuri de studiu, planuri tot felul. Dumnezeu le strică și acestora planurile, pentru a da timp să respire și să se bucure de Domnul planurilor, nu de planuri în sine.

Așadar, dragilor, haideți să facem o pauză și să Îl admirăm pe Dumnezeu în Isus Hristos! Să admirăm jertfa lui Isus Hristos și să Îl lăudăm pentru ceea ce El a făcut din dragoste pentru noi. Să Îl lăudăm pentru că, în dragostea Lui, a stricat și strică planurile noastre pentru a ne descoperi mai mult dragostea Lui. Priviți la lumea aceasta și la veșnicia care ne așteaptă cu ochii plini de lacrimi de pocăință (pentru păcatele care L-au pus pe cruce pe Hristos) și cu lacrimi de bucurie (pentru planurile minunate pe care Dumnezeu le are pentru copiii Lui).

Și pentru că noi, membrele trupului local al lui Hristos, suntem despărțite pentru o vreme de la părtășia dulce a adunării laolaltă în prezența Domnului, aș vrea să vă aduc un gând de înviorare. Un frate drag mi-a spus la sfârșitul unei conversații: „frate, ne vom vedea cu bine”. Cât adevăr! Într-un fel sau în altul, cei ce sunt ai lui Hristos se vor vedea cu bine – nu doar cu bine, în general, ci cu Hristos – marele nostru Bine. Fiți încurajați în nădejdea veșniciei cu Hristos! Ne va fi bine! Nespus de bine!

„harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru” (Galateni 6:18)

În dragostea lui Hristos,
Ninel Lazăr
Asociația MAGNA GRATIA
19 Martie 2020