Eliberarea din gândirea lumească

Primul sfat: Mai înainte de toate, ca să fii eliberat de gândirea lumească, fii veghetor asupra gândurilor tale. Nu-ți lua libertatea de a lăsa inima ta să alerge prea departe în lucrurile pământești. Timpul pe care îl ai la dispoziție pentru meditație trebuie să fie rezervat pe cât se poate pentru lucrurile spirituale. Majoritatea oamenilor cred că ei pot face ce vor în gândurile lor. Da, în sine, nu este nimic ilegitim! Doar că gândurile te vor fura și îți vor afecta inima foarte mult. De aceea, veghează îndeaproape la gândurile tale, păstrându-le în limitele Scripturii.

Al doilea sfat: Fii mult smerit de păcat, căci acest lucru va îndepărta inima de gândirea lumească. Oamenii lumești, care au inimi pământești și necurate, n-au cunoscut greutatea și povara păcatului. Lasă-L pe Dumnezeu să pună greutatea și povara păcatului asupra sufletului tău, căci acest lucru îți va despărți repede sufletul de lucrurile pământești! O, cei care au continuat să trăiască în lume crezându-se siguri și care n-au cunoscut tulburarea conștiinței pentru păcat, au ajuns să-și tocească conștiințele în acele plăceri lumești. Dar cei care au perceput greutatea păcatului lor știu ce înseamnă să stai înaintea unui Dumnezeu infinit! Simțind povara mâniei aprinse a lui Dumnezeu, astfel de oameni știu că au alte lucruri către care să își îndrepte privirile, nu lucrurile lumii. Dacă Dumnezeu ți-ar smeri inima în felul acesta, umilința sufletului tău te-ar trezi, ți-ar îndepărta plictiseala și starea de moarte din suflet, și te-ar ridica să cauți alte lucruri decât cele ale acestei lumi.

Al treilea sfat: Mai mult, urmează exemplul sfinților de dinaintea ta, care au fost cei mai prețioși slujitori ai lui Dumnezeu în vremurile trecute. Observă cum s-au socotit străini și călători pe pământ. Când ai timp, citește Evrei 11:13: „În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ”. Observă ce urmează în versetul 37: „au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferestrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți”. Cine erau acești oameni? Cei „de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului” (Evrei 11:38), și totuși ei erau sfinți atât de prețioși ai lui Dumnezeu, oameni de care lumea nu era vrednică. Când vedem felul în care acești slujitori ai Celui Preaînalt au trecut cu bucurie prin toate suferințele și lipsurile, acest lucru ne face să ne rușinăm de gândirea și preocupările noastre lumești și ne este de mare ajutor.

Al patrulea sfat: Apoi, dacă te gândești la marea judecată și la socoteala pe care o vei da pentru tot ce ai făcut pe pământ, vei observa că te raportezi la lucrurile pământești în raport cu mângâierea pe care ai primit-o prin ele. Dar gândește-te la socoteala pe care o vei avea de dat. Acest lucru ar trebui să fie un mijloc care să-ți dezlipească inima de gândirea lumească. Apoi gândește-te cum ar fi să mori acum și să te duci la judecată cu toate lucrurile firii tale pământești. Ce bine mi-ar face la judecată să îmi amintesc ce mulțumiri și plăceri am avut cândva pe pământ?

Al cincilea sfat: Mai presus de toate, pune-L pe Isus Hristos înaintea ta și meditează mult la moartea Lui. Iată care este lucrul măreț care îți va îndepărta inima de lucrurile lumii. Privește la Hristosul răstignit, la felul cum El, care era Domnul Cerului și al pământului, S-a pus într-o stare atât de smerită doar ca să ne răscumpere! Gândul insistent la moartea lui Isus Hristos omoară înclinația inimii către lume. În Filipeni 3 avem un pasaj notabil care ne oferă exemplul lui Pavel. El a socotit toate lucrurile ca un gunoi ca să-L aibă pe Isus Hristos, și spune în versetul 8: „Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să Îl câștig pe Hristos”. Apoi, în versetul 10, el spune: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui”.

Pavel dorea să se asemene atât de mult chiar cu moartea lui Hristos, încât a socotit toate lucrurile lumii ca gunoi și pleavă prin comparație cu aceasta. Pavel avea moartea lui Hristos înaintea ochilor lui și a meditat mult la ea, iar acea meditare a avut un efect deosebit asupra sufletului lui. Ea l-a făcut să socotească toate aceste lucruri ca gunoi, ca zgură, ca să poată fi părtaș morții lui Hristos.

Poate că unii dintre cititori se gândesc la strălucirea lui Hristos din Cer, și acest lucru îi face să fie mai puțin lumești pentru moment. Dar vreau să vă îndemn să meditați la moartea lui Hristos și să știți că există o superioritate în asemănarea cu moartea lui Hristos, un efect deosebit care vă dezlipește inimile de lucrurile lumii! Despre regele Franței se spune că, interesându-se despre o eclipsă, a spus: „Am atâtea treburi de făcut pe pământ încât nu prea mă interesează ce se întâmplă în cer”.

O, frații mei! În încheiere, vă implor să nu trăiți astfel încât să se spună așa ceva despre oricare dintre voi, că v-ați îndreptat inimile către bucuriile lumești și nu ați vrut să auziți despre Isus Hristos. Nu veniți să-mi spuneți că aveți afaceri deosebite aici, că aveți atâtea de făcut pe pământ, încât nu prea vă interesează lucrurile cerești. Evident, sfinții lui Dumnezeu își au treburile din Cer de făcut, așa cum, cu voia lui Dumnezeu, vom vedea în scurt timp. Treburile lor din cetate, comerțul lor, țelurile lor și înclinația lor este mai sus decât lucrurile de pe pământ. Există lucruri la care un om se poate gândi și pe care le poate dori cât vrea. Dar aceasta arată deșertăciunea lucrurilor acestei lumi, căci omul se arată foarte preocupat de ele prin gândurile îndreptate către ele. El nu se poate bucura de mângâierile acestui pământ fără o doză anume de frică. Dar când ajunge în părtășie cu Cerul, se poate desfăta fără limite, iar aceasta demonstrează superioritatea lucrurilor cerești. Voi, cei săraci și smeriți în lucrurile acestei lumi, nu fiți tulburați, căci există o poruncă de la Dumnezeu ca oamenii să nu se gândească și să nu se preocupe de astfel de lucruri. Cu siguranță că ele nu au valoare atâta timp cât Dumnezeu ne poruncește să nu ne îndreptăm mințile către ele. O, superioritatea stă în lucrurile de sus, cele cerești și spirituale, unde sfinții își îndreaptă dorințele și gândurile!

Fragment din A Treatise of Earthly Mindedness, Soli Deo Gloria, o lucrare Reformation Heritage Books, www.heritagebooks.org; folosit cu permisiune.

Un om sfânt va umbla după o gândire spirituală. El se va strădui să își îndrepte dorințele în întregime către lucrurile de sus și să țină lucrurile de pe pământ la distanță foarte mare. El nu va neglija treburile vieții de acum, dar primul loc din mintea și gândurile lui va fi ocupat de viața viitoare. – J. C. Ryle

Nu te cunosc, dar mă regăsesc tot mai mult în aceste vremuri căutând acest lucru unic în toți oamenii. Oamenii de care mă simt atras, pe care îi plac, sunt cei care îmi dau impresia că sunt înfometați după Dumnezeu, care au o tânjire în sufletele lor după Dumnezeul cel viu. De aceea, îi pun mai presus de toți ceilalți. Acesta este un lucru vital: o foame, o sete după Dumnezeu. – David Martyn Lloyd-Jones