Dumnezeu și timpul

Ce este veșnicia? Veșnicia este durata infinită¹ – durata fără limite, fără început, fără succesiune și fără sfârșit. Scolasticii² o numesc „un prezent continuu”. Cu toate acestea, noi nu putem concepe veșnicia doar ca durată de timp nedefinită, mergând în două direcții de la momentul prezent, anume înspre trecut și înspre viitor, exprimată impropriu ca veșnicia trecută și veșnicia viitoare. Totuși, eternitatea lui Dumnezeu este una și indivizibilă.

Ce este timpul? Timpul este durata limitată, măsurată prin succesiune fie de gândire sau mișcare. În ce privește percepția noastră, el este divizat în trecut, prezent și viitor.

Care este relația dintre timp și veșnicie? Veșnicia, prezentul neschimbător, fără început sau sfârșit, cuprinde tot timpul și coexistă ca un moment neîmpărțit cu toate momentele succesive, așa cum apar și cum trec ele în ordinea lor. Totuși, noi nu putem avea gânduri decât în limitele de timp și spațiu. Noi ne putem gândi la Dumnezeu doar în maniera limitată a faptului că El a plănuit la început, apoi a acționat, că a promis sau avertizat, apoi Și-a împlinit Cuvântul etc. Cel ce locuiește în veșnicie transcende infinit priceperea noastră (Isaia 57:15).

Când spunem că Dumnezeu este veșnic, ce afirmăm și ce negăm prin aceasta? În primul rând, noi afirmăm că, în ce privește existența Lui, El n-a avut niciodată început și nici nu va avea vreodată un sfârșit. În al doilea rând, afirmăm că, în ce privește modul existenței Sale, gândurile, emoțiile, planurile și acțiunile Sale sunt fără succesiune, un tot unitar inseparabil, același pe veci. În al treilea rând, noi afirmăm că El este neschimbător.

Apoi noi negăm în primul rând că El ar fi avut vreodată un început sau că va avea vreun sfârșit; în al doilea rând, că stările sau modurile Ființei Sale ar avea loc în succesiune; în al treilea rând, că esența, atributele sau planurile Sale se vor schimba vreodată.

În ce sens se vorbește despre acțiunile lui Dumnezeu ca fiind trecute, prezente și viitoare? Acțiunile lui Dumnezeu nu sunt niciodată trecut, prezent sau viitor în ceea ce-L privește pe Dumnezeu în Sine, ci doar în ce privește obiectele și efectele acțiunilor Sale în creație. Planul eficace care cuprinde obiectul, timpul și circumstanța precisă a fost prezent întotdeauna și neschimbător în El. Totuși, evenimentul care are loc în ființa creată se petrece în timp, fiind astfel clasificat ca trecut, prezent sau viitor din punctul nostru de vedere.

În ce sens sunt evenimentele trecute sau viitoare în raport cu Dumnezeu? Întrucât cunoștința lui Dumnezeu este infinită, fiecare eveniment trebuie să fie mai înainte de toate la fel de prezent în cunoștința Lui, din veșnicie în veșnicie. În al doilea rând, aceste evenimente trebuie să Îi fie cunoscute așa cum ele au loc în realitate, de exemplu în ce privește natura, relațiile și etapele lor succesive adevărate. De aceea, rămâne valabilă această deosebire: cunoașterea de către Dumnezeu a tuturor evenimentelor este fără început, fără sfârșit și fără etape succesive; dar El le cunoaște așa cum ele, în sine, petrecându-se în etapele lor temporale succesive – trecut, prezent sau viitor – și în felul în care se raportează una la alta.

Fragment din Outlines of Theology: Rewritten and Enlarged (New York: Hodder & Stoughton, 1878), p. 142-143.

Note bibliografice și explicative

(1) durata – intervalul de timp în care totul continuă.

(2) scolastici – filozofi și teologi din Evul Mediu, precum Thomas Aquinas (1225-74) și John Duns Scotus (c. 1265-1308).

Timpul este valoros și neprețuit. Într-un fel, el este mai important și mai solemn decât eternitatea. Eternitatea este creația timpului: ea este definită de timp – fericită sau ticăloasă, o binecuvântare sau un blestem, îmbrăcată în nori de noapte nesfârșită sau împodobită de razele zilei veșnice. Un singur ceas din timp este de o valoare mai mare pentru un suflet care aleargă spre judecată, nepregătit să se întâlnească cu sentința ei groaznică, decât evoluțiile neîncetate ale eternității! În lumea veșnică nu există nicio zi a harului, nicio oportunitate de convertire, nicio propovăduire a mântuirii. Acum este momentul potrivit pentru acestea; iată, azi este ziua mântuirii! De aceea, să răscumpărăm vremea, căci timpul este scurt. Să strângem orele ei nefolosite, clipele ei libere; să o răscumpărăm din somn, din preocupări superficiale, din recreații deșarte – oare câtă lucrare pentru Dumnezeu și câtă slujire pentru oameni pot fi făcute astfel? Multe volume valoroase au fost scrise la masa de dimineață. Multe planuri utile au fost maturizate într-un vagon de tren. Și multă slujire pentru Hristos a fost făcută deși puțini au fost cei ce au șters de pe pleoapele lor roua somnului dimineții, lucru care altfel ar fi făcut imposibilă împlinirea acaparatoare a chemării lor profesionale și publice. – Octavius Winslow

Înțelepciunea unui creștin se descoperă îndeosebi în folosirea bună a tuturor oportunităților din această lume în pregătirea pentru lumea viitoare. – John Flavel