Timpul este oportunitatea noastră

Întrucât timpul este oportunitatea omului de a face toate acele lucrări pentru care trăiește și pe care Creatorul lui le așteaptă de la el, lucrări de care depinde viața lui nesfârșită, răscumpărarea sau folosirea înțeleaptă a timpului trebuie să îi fie ceva de cea mai mare importanță. De aceea, timpul a fost aspectul pe care sfântul Pavel l-a prezentat ca semnul distinctiv deosebit dintre înțelepți și nebuni. „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea” (Efes. 5:15-16a). Prin urmare, v-am dat îndemnuri speciale în acest sens când v-am vorbit la început despre natura îndatoririi și v-am spus ce semnifică timpul și ce sens are ideea de a-l răscumpăra.

După ideea cea mai răspândită, timpul este înțeles în general ca întreaga durată a acestei vieți, pe care o avem la dispoziție pentru toate faptele vieții și pentru cercetarea lor. Timpul este înțeles deseori mai strict, cu sensul unei oportunități speciale, potrivită pentru o lucrare specială, ceea ce noi numim sezon sau cel mai potrivit moment. Iar timpul trebuie răscumpărat în amândouă sensurile.

Așa cum fiecare lucrare își are perioada potrivită când trebuie făcută, tot așa și cele mai alese lucrări care ne-au fost rânduite să le facem pentru Dumnezeu și pentru sufletele noastre au anumite perioade speciale în care să fie făcute, perioade diferite de cele obișnuite. 1. Dumnezeu a potrivit anumite perioade prin natura slujirii Sale: vremea tinereții, sănătății și a puterii este potrivită cu totul special pentru lucrare sfântă. 2. Alte momente sunt potrivite în special prin porunca lui Dumnezeu, cum trebuie, de exemplu, ca ziua Domnului să fie socotită mai presus de toate celelalte zile ale săptămânii. 3. Alte momente sunt alese ca potrivite prin rânduielile liderilor [bisericii], cum este ora pentru întâlnirea comună la închinarea la Dumnezeu, zilele de predicare¹ și momentele pentru închinare în familie, pe care fiecare cap de familie poate să le decidă pentru propria familie. 4. Alte momente sunt făcute potrivite pentru închinare prin starea trupească a oamenilor: orele de dimineață sunt cele mai potrivite pentru majoritatea oamenilor, însă unii preferă seara. Fiecare își alege perioada din zi când trupul este cel mai liber de durere și de slăbiciune. 5. Alte momente sunt făcute potrivite ca urmare a cursului necesar din natură și societate: ziua este mai potrivită pentru îndatoririle religioase decât noaptea, când trebuie să ne odihnim, iar ora cea mai potrivită este cea când celelalte îndatoriri ne tulbură cel mai puțin. 6. Alte momente sunt făcute potrivite printr-o ploaie specială de îndurare, în viața personală sau în cea publică: atunci când trăim în familii evlavioase, printre creștinii cei mai exemplari, când suntem într-o companie utilă, când trăim printre cei mai vivace creștini, când folosim cele mai bune mijloace ale harului, când ascultăm predicile celor mai credincioși păstori sau a celor mai folositori învățători, când avem cei mai buni lideri sau părinți și cei mai credincioși prieteni. 7. Alte momente sunt făcute potrivite prin acțiunile speciale ale providenței:² o predică la înmormântarea cuiva apropiat; prezența unui slujitor abil [al Evangheliei] sau a unui creștin de a cărui companie nu avem parte în mod obișnuit; un moment special, ca acela pe care famenul l-a avut când a citit din Scriptură în carul său (F.A. 8:26-39). Iar alte momente sunt făcute potrivite de lucrările speciale ale Duhului lui Dumnezeu asupra inimii, când El o iluminează, o învață, o împrospătează, o înmoaie, o smerește, o stârnește sau o îmbărbătează mai mult decât de obicei. La fel cum este cazul timpului în general, și aceste perioade speciale trebuie folosite îndeosebi pentru lucrările lor specifice: trebuie să le folosim cât timp le avem și să ne asigurăm că batem fierul cât este cald. 9. Anumite momente sunt făcute potrivite de nevoile altora și de chemarea lui Dumnezeu: momente pentru ajutorarea săracilor, când ei ne cer acest lucru sau când îi vedem în lipsuri; pentru ajutorarea semenilor, când ajutorul nostru le face mult bine; pentru vizitarea la momentul potrivit a bolnavilor, a celor întemnițați și a celor în suferință. Așa sunt cei evlavioși ca niște pomi sădiți lângă ape, care își aduc rodul la vremea potrivită (Ps. 1:3). Asta înseamnă să le spunem un cuvânt la timpul potrivit celor neștiutori sau necredincioși, spre convertirea lor sau spre încurajarea celor întristați. 10. Nevoile proprii dau și ele naștere unor perioade speciale de timp: bătrânețea și perioadele când suntem bolnavi sunt făcute vremuri când ar trebui să avem o pocăință specială și când să ne pregătim pentru moarte și judecată. 11. Timpul prezent este făcut în mod obișnuit o perioadă pe care trebuie să o folosim bine, ca urmare a faptului că nu suntem siguri că vom avea perioade mai potrivite pentru îndeplinirea îndatoririlor noastre. „Nu-i opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți s-o faci. Nu-i zice aproapelui tău: ‚Du-te și vino iarăși; îți voi da mâine!’” (Prov. 3:27-28). „Împarte-o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire poate da peste pământ” (Ecl. 11:2). „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi” (Prov. 27:1). „Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință” (Gal. 6:10). Acestea sunt perioadele de timp speciale de care avem parte.

Răscumpărarea timpului presupune următoarele: 1. Să știm ce trebuie să facem cu timpul, în ce fel să îl folosim și care este valoarea mare a lucrurilor pentru care trebuie să îl răscumpărăm. 2. Să prețuim mult timpul, ca să facem această lucrare necesară. 3. Să fim conștienți de cât de mare este păcatul nostru și cât am pierdut prin irosirea lui neglijentă și încăpățânată, așa cum am făcut deja. 4. Să cunoaștem care sunt momentele specifice pentru fiecare îndatorire. 5. Să știm la ce trebuie să renunțăm dacă vrem să răscumpărăm timpul și care sunt lucrurile mai bune în care să îl folosim, căci altfel nu vom face acest schimb.

Dincolo de aceste cinci lucruri pe care le presupune răscumpărarea timpului, ea constă din următoarele: 1. A răscumpăra timpul înseamnă să ne preocupăm să nu îl folosim zadarnic, ci să folosim fiecare clipă, socotind-o cel mai prețios lucru și folosind-o cu totul pentru împlinirea îndatoririlor noastre. 2. Răscumpărarea timpului înseamnă nu doar să facem binele, ci să facem cel mai bun și mai mare bine de care suntem în stare și la care suntem chemați. 3. Răscumpărarea timpului înseamnă nu doar să facem cele mai bune lucruri, ci să le facem și în cea mai bună manieră și în cea mai mare măsură, făcând pe cât de mult bine ne stă în putință. 4. A răscumpăra timpul înseamnă să fim atenți la oportunitățile speciale descrise anterior. 5. Răscumpărarea timpului înseamnă să folosim astfel de oportunități când ele apar, și să le folosim bine. 6. A răscumpăra timpul înseamnă să ne despărțim de tot ce este nevoie ca să gestionăm timpul cel mai bine. 7. Răscumpărarea timpului înseamnă să ne gândim la impedimentele care ne-ar putea împiedica să ne facem datoria, să le îndepărtăm și să căpătăm tot ajutorul ca să ne asigurăm de îndeplinirea de îndată și cu succes a îndatoririlor noastre. Iată ce înseamnă adevărata răscumpărare a timpului.

Scopurile pentru care timpul trebuie răscumpărat sunt următoarele: 1. În general și în ultimă instanță, totul trebuie făcut pentru Dumnezeu. Deși nu totul este folosit direct în relație cu Dumnezeu – ca în meditarea la El sau în rugăciunea înaintea Lui – totuși totul trebuie făcut pentru El, direct sau indirect, adică fie în slujba sau în pregătirea pentru slujba Lui: când cosim iarba sau când ascuțim coasa; când călătorim sau ne hrănim caii pentru călătorie. Tot așa, timpul folosit pentru odihnă, pentru hrana trupurilor noastre și pentru recreația necesară trebuie folosit pentru Dumnezeu. 2. Timpul trebuie răscumpărat în special pentru lucrările de binefacere publică: pentru biserică și stat, pentru sufletele multora, în special de către magistrați și slujitori, care au o însărcinare specială și oportunități specifice, care trebuie să „cheltuie… și să se cheltuie” de dragul oamenilor, chiar dacă sunt răsplătiți cu nemulțumire și batjocură (2 Cor. 12:14-15). 3. Pentru sufletele noastre și viețile noastre veșnice: pentru convertirea fără amânare, dacă ești încă neconvertit; pentru omorârea fără întârziere a oricărui păcat care pune în pericol sufletul; pentru practicarea și creșterea în har, pentru îmbărbătarea în har și creșterea în cunoștință; pentru a ne asigura de chemarea și alegerea noastră (2 Petru 1:10); și pentru strângerea de provizii de credință, nădejde, dragoste și mângâiere, pe care să le folosim în ceasul suferinței și al morții. 4. Trebuie să răscumpărăm timpul de dragul sufletului fiecărei persoane căreia avem oportunitatea să îi facem bine, în special pentru copii, pentru slujitori și pentru toți ceilalți pe care Dumnezeu i-a încredințat în grija noastră. 5. Pentru bunăstarea trupurilor noastre, pentru ca ele să fie făcute în stare să slujească sufletelor noastre. 6. Și, în final, pentru binele trupesc al altora. Aceasta este ordinea în care trebuie făcute aceste lucrări, pentru care și în care timpul nostru trebuie răscumpărat.

Prețul cu care trebuie răscumpărat timpul este, mai presus de orice, 1. Cel al sârguinței noastre maxime: ca să facem totul, să ne punem toată puterea și să lucrăm ca pentru viețile noastre și, orice găsește mâna noastră potrivit să facă, să facem cu toată puterea, aducându-ne aminte că „în locuința morților, în care mergem, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! (Ecl. 9:10). Ușurătatea și lenevia noastră constituie un preț ușor de plătit dacă vrem să prețuim timpul. Răscumpărarea lui nu înseamnă chemăm înapoi timpul trecut, nici să oprim timpul în trecerea lui grăbită, nici să ne procurăm o viață lungă pe pământ, ci să îl salvăm, în trecerea lui, de a fi devorat și pierdut în lenevie și păcat. 2. Timpul trebuie răscumpărat din mâinile și cu prețul plăcerilor, sporturilor și a petrecerilor păcătoase, ca și a tot ce este ilegitim în sine: de frivolitate, nelegiuire și deșertăciuni. Aceste lucruri sunt puse laolaltă. „Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Rom. 13:11-14). 3. Timpul trebuie răscumpărat de lucruri neutre sau legitime în alte momente, când alte lucruri necesare o cer. Cel care trebuie să le salveze viețile oamenilor, să stingă un incendiu din casa lui, să îngrijească de familia sa ori să facă lucrul dat de stăpânul lui nu va fi scuzat dacă își va neglija îndatorirea spunând că făcea un lucru care ar fi neutru sau chiar legitim în alte momente. Odihna și somnul firesc trebuie să fie lucruri de care să ne despărțim pentru vremea când există lucruri necesare care ne cer aceasta. Pavel a predicat până la miezul nopții, fiind gata „să plece a doua zi” (F.A. 20:7). Biserica îndurerată a spus chemând la rugăciune: „Scoală-te și gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului!” (Plâng. 2:19). Felinarul lui Cleanthes³ trebuie folosit de cei a căror lumină de la soare trebuie folosită în alt fel. 4. Timpul trebuie răscumpărat din activitățile pământești când intervin nevoi de o importanță și de un folos mai mare. Comerțul, aratul și profitul trebuie să fie puse deoparte când Dumnezeu ne cheamă (prin necesitatea situației sau în alte cazuri) la lucruri mai alese! Marta nu ar fi trebuit să se necăjească atât de mult în gătirea mesei pentru Hristos și ucenicii Lui când Hristos îi oferea hrană pentru sufletul ei. Ea ar fi trebuit să se așeze alături de Maria la picioarele Lui (Luca 10:38-42). Oamenii lumești sunt chemați astfel de El: „Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mânca ce este bun, și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase” (Isaia 55:1-2). 5. Timpul trebuie răscumpărat din îndatoririle mai mărunte, care trebuie făcute la vremea lor, ele trebuind puse deoparte când împiedică îndeplinirea unei îndatoriri mai mari. Este ceva potrivit și la vremea lui să le arătăm respect vecinilor și superiorilor noștri, celor din jurul nostru, și să ne îngrijim de treburile familiei – dar nu și când ar trebui să ne dedicăm rugăciunii înaintea lui Dumnezeu sau când un păstor ar trebui să predice sau să își facă datoria. Rugăciunea personală, meditarea și vizitarea bolnavilor sunt îndatoririle noastre – dar nu și când ar trebui să fim la biserică sau să împlinim o îndatorire mai mare, pentru care altfel acestea ar fi o piedică în calea lor.

Fragment din The Practical Works of the Rev. Richard Baxter, Vol. 3 (London: James Duncan, 1830), p. 120-124.

Note bibliografice și explicative

(1) zile de predicare – zile diferite de duminica, puse deoparte de puritani pentru predicare.

(2) providența – Actul perfect sfânt, înțelept și puternic al lui Dumnezeu în păstrarea și stăpânirea Lui peste toate făpturile Sale și peste toate acțiunile lor (Spurgeon’s Catechism, Q.11).

(3) Cleanthes (300-232 î.d.Hr.) – filozof grec.

Prin răscumpărarea timpului trebuie să înțelegem studiul, grija și sârguința creștinilor, cu toate eforturile posibile și prin lepădarea de toate plăcerile lumești, de toată ușurătarea și de satisfacerea firii pământești, ca să își salveze timpul prețios, atât spre mântuire cât și spre slujire, din mâinile ispitelor care îi fură atât de des pe cei neveghetori. – John Flavel.

Noi avem foarte multă lucrare de făcut, dar puțin timp. De aceea, ar trebui să îl răscumpărăm din plăceri și să renunțăm mai degrabă la recreații ca să îl folosim pe lucrurile cele mai importante. Toți oamenii se plâng că au puțin timp, și totuși orice om are mai mult timp decât cel pe care îl folosește bine. – Thomas Manton