Holocaustul mut

John Powell ^[1] s-a referit la practica răspândită a avortului în vremurile sale prin expresia „Holocaustul mut”. Această descriere este tragic de corectă, pentru că felul în care sunt tratați copiii nenăscuți în democrațiile occidentale poate fi comparat pe bună dreptate cu felul în care au fost tratați evreii în Germania nazistă. Un lucru mai relevant este că Dietrich Bonhoeffer,^[2] păstorul luteran pe care Hitler l-a trimis la execuție în 1945, a vorbit la fel de categoric împotriva avortului pe cât a făcut-o împotriva nazismului.^[3] Gândurile lui merită citate: „Distrugerea embrionului ^[4] în pântecele mamei este o încălcare a dreptului de a trăi pe care Dumnezeu i l-a dat acestei vieți în curs de dezvoltare. A pune problema dacă avem aici de-a face deja cu o ființă umană nu face decât să producă confuzie asupra acestui subiect. Realitatea simplă este că Dumnezeu a intenționat cu certitudine să creeze o ființă umană și că această ființă umană în curs de dezvoltare a fost lipsită deliberat de viața ei. Iar aceasta nu este altceva decât crimă”.^[5] Încă din 1933, când persecuția nazistă asupra evreilor începuse să ia avânt, Bonhoeffer a înțeles clar care era datoria creștinului. El s-a îndreptat către Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că Proverbe 31:8 a fost des pe buzele lui: „Deschide-ți gura pentru cel mut”. Aceeași responsabilitate stă pe umerii creștinului în vremurile noastre, când avortul este practicat și acceptat tot mai mult.

O epocă a sloganurilor și a sensibilităților morale moarte are inevitabil multe trăsături deprimante, dar două dintre cele mai grave constau din absența gândirii clare și erodarea limbajului . În multe locuri, fete în vârstă de 11 ani au avut deja avorturi, și există adolescente de doar 14 ani care s-au întors pentru a doua procedură de avort. Cu toate acestea, acelorași persoane nu li s-ar permite să cumpere băuturi alcoolice și de regulă ar fi necesar consimțământul părinților ca să-și străpungă urechile, dar acest consimțământ nu este cerut întotdeauna în cazurile de avort. Există campanii sponsorizate de guvern împotriva fumatului de către femeile însărcinate, pentru că o astfel de practică ar putea să îi dăuneze pruncului. Iar copiii nenăscuți implicați în accidente rutiere au dreptul la compensații prin hotărârile judecătorești.

Cu toate acestea, nicio acțiune nu a fost întreprinsă împotriva practicii uciderii copiilor nenăscuți. În fapt, a existat o prezumție subtilă și răspândită că militanții pro-avort ar fi oameni sensibili, iubitori și plini de compasiune, care sunt articulați, inteligenți și la curent cu nevoile vieții moderne , în timp ce militanții pro-life au fost deseori portretizați ca un grup de oameni înguști și dogmatici, care ar putea avea chiar înclinații către fascism.^[6]

În plus, copilul nenăscut a fost etichetat ca o „masă protoplasmică”^[7] sau „țesut fetal”, în timp ce avortul în sine a fost denumit „metodă de control a fertilității post-conceptivă” sau, mai simplu, într-un fel înșelător, „întreruperea sarcinii”.

Această diluare a termenilor a avut efecte profunde: limba trebuie prețuită, și nu degeaba s-a referit Augustin de Hippo ^[8] la cuvinte ca fiind „cupele prețioase ale sensului”. Cu toate acestea, în situația actuală, cuvintele au fost folosite pentru a masca realitatea, nu pentru a o scoate la lumină. De aceea, înainte de a trece mai departe, ar trebui să ne fie foarte clar ce anume are loc mai precis în orice avort.

Trei metode principale sunt folosite pentru a pune capăt vieții unui copil nenăscut. În primul rând, în cazul sarcinilor timpurii, există tehnica dilatării și a chiuretajului (D&C). Cervixul este mai întâi dilatat, după care un tub este introdus în uterul mamei. Acest tub este atașat unui aparat de aspirație care zdrobește micul prunc și îl depozitează apoi într-un recipient de sticlă. Ulterior este folosită o chiuretă ^[9] pentru a scobi peretele uterului în vederea îndepărtării oricăror părți din trupul copilului care ar fi putut să rămână în urma aspirației. De multe ori nu se folosește deloc un tub de aspirație, trupul copilului fiind rupt în bucăți cu chiureta, aceasta eliminând ulterior și placenta.

După a treia lună de sarcină, această tehnică devine prea periculoasă pentru mamă, astfel că se folosește o tehnică de avort cu soluție salină. Aceasta poate fi denumită otrăvirea cu sare. O soluție concentrată de sare este injectată în fluidul amniotic ^[10] din sacul din jurul copilului în creștere. Sarea este absorbită de copil, provocându-i decesul în aproximativ o oră. Partea exterioară a pielii îi este arsă de sare astfel că, după o zi, mama intră în travaliu și naște un copil decolorat și uscățiv. Câțiva astfel de copii au fost născuți vii, chiar dacă ei rareori supraviețuiesc timp mai îndelungat. Prostaglandinele ^[11] sunt folosite și ele în cazul avorturilor de după a treia lună de sarcină. Substanțele chimice din grupa prostaglandinelor sunt injectate în uter, ele declanșând starea de travaliu prematur, astfel că se naște un copil mort. Cu toate acestea, mulți dintre copiii rezultați din avorturi provocate prin folosirea de prostaglandine s-au născut vii, lucru care i-a deranjat pe cei din tabăra pro-avort.

A treia metodă, folosită în cazul sarcinilor mai dezvoltate, este histerotomia.^[12] Aceasta este asemenea operației de cezariană, cu diferența că în histerotomie, scopul nu este să salveze copilul, ci să îl omoare. În acest caz, copilul este fie omorât direct, fie este lăsat să moară…

Uneori s-a spus că nu putem cunoaște care este momentul când fetusul devine o ființă umană. În fapt, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a susținut această idee în cazul deciziei critice și tragice luată în 1973,^[13] când literalmente a dat undă verde avortului la cerere. Curtea a spus: „Nu trebuie să rezolvăm chestiunea dificilă legată de momentul când viața începe”.^[14] Apoi a sugerat că chestiunile care țin de speculația teologică, filozofică și biologică nu își au locul într-o instanță judecătorească. O astfel de afirmație are aparența smereniei, dar sunt o palmă peste fața realității biologice. Chiar dacă ar fi așa, atitudinea lipsită de atenție a Curții față de viață este un semnal foarte serios de alarmă. Dacă există vreo incertitudine legată de momentul când viața începe, datoria Curții este în mod cert să protejeze ceea ce, după propria accepțiune a Curții, ar putea fi viață de om…

Avortul a devenit atât de acceptat în locuri precum Marea Britanie, Statele Unite și Australia, încât un copil la fiecare trei sau patru concepuți este ucis deliberat în pântece. Cifrele statistice sunt cu adevărat îngrozitoare. De exemplu, în Statele Unite, se estimează că circa 15 milioane de copii au murit astfel în decurs de doar zece ani după decizia Curții din 1973. Pe baza acestor cifre, s-a calculat că numărul pruncilor uciși prin avort în doar patru luni este aproximativ egal cu numărul americanilor uciși în întreg al doilea război mondial. Pântecele a ajuns mai mortal decât câmpul de bătălie.

Și totuși toate acestea au avut loc în numele grijii și compasiunii, completate cu exclamația mișcătoare că „fiecare copil este un copil dorit”.^[15] Umaniștii moderni nu se mai abat de la un standard acceptat; a devenit tot mai adevărat că nu mai există nici măcar un standard de la care să se abată… Profetul Amos avea o cumpănă cu care putea judeca Israelul (Amos 7:7-9), dar omul secular modern a fost lăsat fără orice fel de cumpănă. Drept rezultat, în discuția despre avort, el nu doar că a venit cu răspunsuri greșite, ci a fost chiar incapabil să formuleze răspunsuri corecte…

Avortul în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Se susține frecvent că Biblia nu spune mai nimic pe tema avortului… Este adevărat că Biblia nu spune nimic direct pe tema avortului, dar am face bine să ne aducem aminte de principiul important prezentat în Mărturisirea de Credință Westminster: „Tot sfatul lui Dumnezeu privitor la lucrurile necesare glorificării Lui, mântuirii omului, credinței și vieții, este fie prezentat explicit în Scriptură, fie dedus din Scriptură în urma unor consecințe pozitive și necesare” (I.6).^[16] Pe baza acestor premise, putem spune cu certitudine că putem vedea care este atitudinea biblică față de avort.

Punctul de plecare pentru orice studiu pe această temă trebuie să fie Exod 21:22-25. Acest pasaj nu este total lipsit de ambiguități, și poate fi interpretat în două feluri. Prima interpretare se găsește în New American Standard Bible:^[17] „Iar dacă oamenii se ceartă între ei și lovesc o femeie însărcinată, astfel încât ea pierde sarcina, fără vreo altă rană, cel vinovat va plăti o despăgubire așa cum i se va cere de către soțul femeii; și el va plăti ceea ce decid judecătorii. Dar dacă există o rană mai mare, vei rândui ca pedeapsă viața pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie” [trad. lit.].

Dacă aceasta este traducerea corectă, ea ar părea că justifică gândirea că viața mamei este de o mai mare valoare decât cea a copilului nenăscut. Astfel, copilul nenăscut ar fi tratat ca o viață în dezvoltare, nu ca o ființă umană completă. Cu toate acestea, nici măcar această traducere nu deschide ușa către avort, ci îl previne . Aici, un avort accidental duce la o amendă. „Deducția bună și necesară” ar susține că avortul deliberat ar necesita o pedeapsă mai aspră. În cel mai fericit caz, această perspectivă asupra pasajului din Exod 21:22-25 ar putea justifica avortul în cazurile extrem de rare în care sarcina amenință grav viața fizică a mamei. Astfel, ideea pasajului ar fi că o protecție extraordinară îi este acordată mamei însărcinate, pentru că omuciderea nu era în mod obișnuit o ofensă capitală (Ios. 20) – dar copilului nu i-ar trebui acordată o protecție inferioară.

A doua interpretare, anume aceea că Exod 21 se referă la moartea mamei sau a copilului, își are susținerea în traducerea Versiunii Autorizate ^[18], care spune: „Dacă oamenii se ceartă și rănesc o femeie însărcinată, astfel că rodul ei se pierde,^[19] și totuși nu rezultă de aici un rău mai mare:^[20] cel vinovat să fie sigur pedepsit, potrivit pedepsei cerute de soțul femeii; și va plăti ce decid judecătorii. Și dacă este un rău mai mare, vei da viață pentru viață” [trad. lit.].

În cazul acestei traduceri, este posibil ca versetele să nu se refere la o pierdere de sarcină, ci la o naștere prematură. Dacă pruncul supraviețuiește, cei vinovați sunt amendați; dar dacă el moare, se cere pedeapsa după principiul viață pentru viață. În fapt, pasajul acesta a fost înțeles în acest fel de exegetul puritan Matthew Poole și de Keil și Delitzsch, ale căror comentarii la Vechiul Testament au fost multă vreme considerate lucrări de referință. Comentariile lui Calvin sunt de asemenea foarte instructive. Reformatorul din Geneva scria: „Chiar dacă este în pântecele mamei, fetusul [fătul, n.tr.] este deja o ființă umană”. Astfel, el a conchis că pasajul se referă la posibila moarte fie a mamei, fie a copilului. De aceea, el a protestat viguros împotriva uciderii celor nenăscuți: „Dacă pare mai oribil să ucizi un om în casa lui decât pe stradă, întrucât casa omului este locul lui în care își găsește cel mai sigur refugiu, cu siguranță că trebuie considerat mai atroce să distrugi un făt în pântece decât după ce a văzut lumina zilei”.

Această a doua interpretare a pasajului din Exod 21:22-25 nu se bucură de un sprijin larg în zilele noastre, dar se pot spune multe în favoarea ei. În primul rând, termenul ebraic tradus prin pierderea sarcinii nu este folosit în text, chiar dacă el poate fi găsit în alte părți ale Vechiului Testament (ex. Gen. 31:38; Osea 9:14). În schimb, Exod 21:22 folosește un cuvânt care are sensul simplu de „a se depărta” sau „a ieși în afară”. El este folosit de exemplu pentru a descrie plecarea lui Avram din Haran în Geneza 12:4. El este folosit și pentru a descrie nașterile vii (ex. Gen. 25:26; 38:28-30). Trebuie să recunoaștem că el este folosit și ca descriind un nou-născut înainte de termen, ca în Numeri 12:12, dar trebuie spus că traducerile moderne care introduc în text termenul avort [sau pierderea sarcinii, n.tr.] mai degrabă interpretează textul decât să îl traducă.

Al doilea motiv pentru a accepta că Exod 21 se referă la moartea mamei sau a copilului este mai convingător. Fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Scriptura se referă consecvent la copilul nenăscut ca la o ființă umană. Fiecare copil din pântece este creat în chip tainic de Dumnezeu (Iov 31:15; Ps. 139:13-16; Isaia 44:2, 24; Ier. 1:5), într-un fel pe care noi nu îl vom putea înțelege niciodată pe deplin (Ecl. 11:5). Există continuitate în viață de la concepție până la moarte; astfel, într-un fel natural, când David se referă la originea lui în pântece, el folosește pronumele la persoana întâi (Ps. 139:13). Fiecare păcat este prezentat ca avându-și sursa nu în pruncul nou-născut, ci în pruncul nenăscut (Ps. 51:5; 58:3). Drept rezultat, cei nenăscuți sunt tratați întotdeauna în Scriptură ca oameni – ei se pot mișca, pot chiar să salte în pântece (Gen. 25:22, Luca 1:41, 44), pot să fie dedicați în slujba lui Dumnezeu (Ier. 1:5; Gal. 1:15), pot fi umpluți cu Duhul Sfânt (Luca 1:15), și binecuvântați (Luca 1:42). Mai mult, același termen din greacă este folosit pentru a-l descrie pe Ioan Botezătorul nenăscut (Luca 1:41, 44), pe nou-născutul Isus (Luca 2:12, 16) și pe copilașii care au fost aduși la Isus (Luca 18:15). Dacă copilul nenăscut nu este o ființă umană, este dificil să înțelegem felul în care aceste afirmații ar putea avea vreun sens. Și cu siguranță că este important că, atunci când Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu S-a făcut om, El a intrat în pântecele Mariei. Întruparea, care înseamnă unirea divinului cu umanul, trebuie să fi avut începutul la concepția, nu la nașterea Domnului nostru.

Întrucât copilul nenăscut este o ființă umană vie, este posibil ca el să moară în pântece (cf. Iov 10:18). Apostolul Pavel s-a referit chiar la sine ca la un avorton – unul care a trăit (1 Cor. 15:8). Când profetul Ieremia a izbucnit în acel strigăt remarcabil de deznădejde din Ieremia 20, el a blestemat ziua nașterii sale și a mers până acolo încât l-a blestemat pe acela care ar fi putut să îl ucidă în pântecele mamei sale, dar nu făcuse asta (Ier. 20:14-18). Dacă profetul ar fi trăit în Europa secolului 20, dorința lui putea să se împlinească! Ținta fără nume a blestemului lui Ieremia era vinovată în gândirea incorectă a lui Ieremia , pentru că „n-am fost omorât în pântece” (Ier. 20:17). Cuvântul folosit aici pentru a descrie uciderea unui copil în pântece este același cuvânt folosit pentru a descrie uciderea lui Goliat de către David în 1 Samuel 17:50-51. În aparență, Ieremia nu știa de niciun eufemism ^[21] precum „întreruperea de sarcină”.

În Scriptură, judecata lui Dumnezeu vine întotdeauna asupra celor care îi ucid pe cei nenăscuți. Profetul Elisei a plâns când s-a gândit la crimele pe care Hazael, regele Siriei, avea să le comită împotriva Israelului: „îi vei zdrobi pe pruncii lor, și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate” (2 Împ. 8:12). Mai târziu, același rău a fost făcut de Menahem, unul dintre ultimii regi ai Israelului (2 Împ. 15:16). Când păgânii amoniți au spintecat femeile însărcinate din Galaad, profetul Amos a spus că judecata lui Dumnezeu se apropia (Amos 1:13). Contrar afirmațiilor unora, toate acestea indică faptul că Scriptura ne oferă o învățătură clară pe tema avortului.

Poruncile biblice împotriva jertfirii copiilor au și ele o relevanță pentru discuția pe tema avortului. Dumnezeu nu le-a permis evreilor să intre în Canaan până ce nelegiuirea amoriților și-a atins vârful (Gen. 15:16). Pe măsură ce societatea canaanită a devenit tot mai depravată, Dumnezeu i-a pregătit pe evrei să intre în posesia Țării Făgăduite. Dumnezeu i-a avertizat pe evrei în repetate rânduri să nu imite popoarele păgâne învecinate (ex. Lev. 18:24-30; 20:23). Unul dintre lucrurile de care Dumnezeu i-a avertizat cu totul special era jertfirea copiilor prin trecerea lor prin foc față de zeul amonit Moloh (Lev. 18:21; 20:2-5; Deut. 12:31; 18:10). Cu toate acestea, încă de pe vremea domniei lui Solomon, închinarea la Moloh avea loc în Israel (1 Împ. 11:7). Practica jertfirii copiilor s-a răspândit apoi în Moab (2 Împ. 3:27) și chiar în Iuda, unde Ahaz, în secolul al VIII-lea î.d.Hr. (2 Împ. 16:3; 2 Cron. 28:3) și Manase, în secolul al VII-lea î.d.Hr. (2 Împ. 21:6; 2 Cron. 33:6) s-au făcut vinovați de această crimă. În anul 722 î.d.Hr., partea de nord a regatului Israel a fost distrusă de asirieni, în parte din cauza participării Israelului la această practică brutală și idolatră (2 Împ. 17:17, cf. Ps. 106:34-39).

Aceste jertfiri de copii i-au stârnit pe profeți să proclame judecata lui Dumnezeu asupra poporului Său și să poruncească pocăința. Isaia și ulterior Ieremia și Ezechiel au fost în special determinați în denunțarea închinării la Moloh (cf. Isaia 57:5; Ier. 7:31; 19:4-5; 32:35; Ezec. 16:20-21; 20:31; 23:37, 39). Când Dumnezeu a spus că El nu va auzi rugăciunile iudeilor din cauză că mâinile lor erau pline de sânge, este posibil ca El să fi făcut referire cel puțin în parte la jertfele de copii (Isaia 1:15). Mai târziu, când Ierusalimul a ajuns aproape de dezastru, regele credincios Iosia a încercat să reformeze regatul Iudeei după Legea lui Dumnezeu. Parte din această reformă a constat în abolirea acestor sacrificii de copii aduse lui Moloh (2 Împ. 23:10). Este cu adevărat un gând serios că valea Hinomului, situată la sud de Ierusalim, care era folosită pentru aceste jertfe de copii (2 Cron. 33:6; Ier. 7:31), a ajuns ulterior să fie folosită de Isus ca o imagine a Iadului (ex. Luca 12:5). Termenul Iad sau Gheena provine din cuvântul din greacă geenna, care, la rândul lui, vine din cuvintele ebraice gê (valea) și hinnöm (Hinom). Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu are multe lucruri să ne spună pe tema avortului. Astăzi o vedem din nou pe Rahela, femeia credincioasă, plângându-și copiii pentru că nu mai sunt (Matei 2:18). Argumentele în favoarea avortului se vor dovedi a fi argumente în favoarea eutanasiei și a infanticidului – și astfel o întoarcere la practicile lui Faraon (Exod 1) și Irod (Matei 2:16-18). Cei ce Îl urăsc pe Dumnezeu vor iubi invariabil moartea (Prov. 8:36). Viața nenăscută este cu adevărat viață umană, și astfel este ocrotită de porunca lui Dumnezeu care interzice crima (Exod 20:13). Cauza copiilor nenăscuți este astfel cauza lui Dumnezeu: „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește” (Ps. 27:10).

Fragment din Abortion, 3-6, 9, 15-21, The Banner of Truth Trust. Folosit cu permisiune, www.banneroftruth.org.

[1] John Joseph Powell (1925-2009) – autorul cărții Abortion: The Silent Holocaust.

[2] Dietrich Bonhoeffer (1906-1945) – teolog și păstor luteran german.

[3] nazism – doctrinele politice implementate de Adolf Hitler și cei ce l-au urmat.

[4] embrion – un prunc nenăscut, de mai puțin de 8 săptămâni. Ulterior, el este numit fetus sau făt.

[5] Dietrich Bonhoeffer, Ethics, 175-76.

[6] fascism – aripă de extremă dreapta, autoritaristă, considerată ca având ideologii și practici intolerante.

[7] protoplasmic – lichid incolor al unei celule vii, compus din proteine, grăsimi și alte substanțe organice în prezența apei, inclusiv nucleul.

[8] Aurelius Augustine (354-430) – teolog și episcop al regiunii Hippo din Africa de Nord.

[9] chiuretă – instrument chirurgical de forma unei cupe folosit pentru îndepărtarea țesuturilor dintr-o cavitate a trupului.

[10] amniotic – care are de-a face cu membrana interioară care învăluie un embrion.

[11] prostaglandină – un grup de substanțe puternice care acționează ca un hormon; ele se găsesc în multe țesuturi ale trupului și au efecte variate asemenea hormonilor, îndeosebi fiind secretate în timpul contracțiilor uterului.

[12] histerotomie – incizie chirurgicală în uter.

[13] Roe v. Wade 410 U.S. 113 (1973): decizia luată de Curtea Supremă de Justiție a SUA care a considerat că reglementarea restrictivă a avortului la nivel de stat este neconstituțională. Cu un vot de 7-2, Curtea Supremă a susținut decizia unui tribunal inferior care decisese că o lege din Texas care incrimina avortul în multe cazuri ar fi încălcat dreptul constituțional al femeii la viață privată, pe care Curtea l-a considerat ca făcând parte implicit din libertatea garantată din clauza despre dreptul la proces echitabil din al 4-lea amendament la Constituția SUA. (Roe v. Wade. Encyclopedia Britannica Ultimate Reference Suite, 2011)

[14] Harold Andrew Blackmun(1908-1999): judecător asociat la Curtea Supremă de Justiție din Statele Unite în perioada 1970-1994 și autorul Roe v. Wade.

[15] Această expresie apare pe pagina de internet a organizației pro-avort Planned Parenthood. Apologetul creștin Greg Koukl replică astfel față de acest fel de a gândi: „Viața ar putea să nu fie frumoasă pentru un copil nedorit – pot accepta asta – dar de ce nu este?… Răspunsul inițial sună astfel: ‚Viața copilului nedorit nu este frumoasă pentru că el nu este dorit’. Dar lucrurile trec dincolo de asta, nu-i așa? Viața niciunui copil nu este mizeră doar pentru că ar fi nedorit. A fi nedorit nu face în sine ca viața lui să fie mizeră. În acest caz, nu există ceva care să facă mizeră viața copilului (nedorit), ci mai degrabă un cine o face să fie mizeră (adică oamenii, adulții, părinții care nu doresc copilul). Așadar, oamenii sunt mizeri nu din cauza condițiilor de la concepția lor, ci mai degrabă din cauza felului în care sunt tratați după ce sunt concepuți… Da, mulți copii nedoriți au vieți mizere. Dar a cui este vina? Nu a copilului. Este vina părinților care ar prefera să își omoare copilul decât să se simtă obligați să îl iubească și să aibă grijă de el” (Greg Koukl, Every Child a Wanted Child, http://www.str.org/site/News2?page=NewsArticle&id=5238).

[16] Aceeași afirmație apare, într-o formă ușor modificată, în A Doua Mărturisire Baptistă de Credință de la Londra, din 1677/89: „Întreg sfatul lui Dumnezeu în ceea ce privește toate lucrurile necesare pentru gloria Lui, în ce privește mântuirea omului, credința și viața, este fie prezentat explicit, fie conținut în mod necesar în Sfânta Scriptură” (I.6).

[17] Folosirea traducerilor moderne de către autor nu înseamnă că Chapel Library ar fi de acord cu aceste traduceri. A se vedea English Bible Translations: By What Standard?, William Einwechter, disponibilă la Chapel Library.

[18] Versiunea Autorizată, sau traducerea King James.

[19] „ea va naște prematur” (cf. NIV, Cornilescu).

[20] „rană gravă” (cf. NIV).

[21] eufemism – cuvânt sau expresie folosită în locul unui termen care altfel ar fi considerat prea direct, aspru, neplăcut sau ofensator.