Tematică: Avortul Categorii: Apologetică Familia creștină

Răspunsuri la argumentele în favoarea avortului

Joel R. Beeke

Care este justificarea pentru avortul legal? Haideți să analizăm argumentele folosite de cei care promovează avortul, pentru a vedea cât de solid este fundamentul pe care se bazează această practică.

Argumentul nr. 1: Fătul nu este o viață de om, astfel că poate fi omorât. Chiar dacă fătul va deveni inevitabil un copil, un om, acest argument spune că el încă nu este astfel. Dar știința indică contrariul. În primul rând, cuvintele embrion și fetus sunt cuvinte din greacă respectiv latină, care au sensul simplu de „cel tânăr”. Atunci când oamenii de știință vorbesc despre un embrion sau făt uman, ei nu îl pun într-o categorie cu alte specii, ci doar folosesc terminologia tehnică pentru un stadiu de dezvoltare, ca atunci când folosim cuvintele prunc, copil, adolescent și adult. Un făt uman este o persoană umană tânără din pântece. Este corect și natural ca mamele să vorbească despre făt ca fiind „bebelușul meu” sau cărțile despre sarcină să spună „copilul tău”.

În al doilea rând, de la concepție, copilul își are propriul cod genetic ce îl identifică indubitabil ca homo sapiens, parte din rasa omenească. ADN-ul copilului are un cod diferit de al mamei, lucru care demonstrează că el sau ea nu este o parte din trupul ei, ci un individ diferit care trăiește temporar în trupul ei.

În al treilea rând, tehnica imagistică în care se folosesc ultrasunetele[1] ne arată că foarte de timpuriu din procesul de dezvoltare, embrionul crește luând o formă umană ușor de recunoscut. Copilul nu este o bucată de țesut, ci un bebeluș foarte complex, chiar dacă este micuț. La trei săptămâni după concepere, inima lui începe să bată și să pompeze sânge prin trup. La șase săptămâni se pot distinge circumvoluțiunile creierului. Aproape toate avorturile făcute pe cale chirurgicală reduc la tăcere o inimă care bate și un creier care funcționează. La opt săptămâni, brațele, mâinile și picioarele sunt bine dezvoltate, și încep să se formeze amprentele copilului. La 11 săptămâni, toate organele interne ale bebelușului sunt prezente și funcționează. Până la sfârșitul primului trimestru, bebelușul se mișcă, se rotește, se zbate, își deschide și își închide mâinile, și are expresii faciale.

După orice standard rezonabil, un făt uman este o ființă umană tânără. A ucide un bebeluș nevinovat este o crimă. Iată de ce produsele avortului sunt atât de urâte: mâini, picioare și capete separate de trup, învelite în pungi și aruncate la gunoi. La nivel intuitiv, noi știm acest lucru. Oamenii pot să dea din umeri la imaginea unei pulpe de vită sau a unui picior de pui, dar imaginile cu avorturi ne sunt oribile și ne întristează pentru că sunt imagini ale unui trup uman dezmembrat. Copiii nenăscuți sunt ființe omenești prețioase, și ei trebuie protejați.

Argumentul nr. 2: Fătul nu este complet om, pentru că este dependent de altcineva. Oare puiul de cangur nu este un cangur doar pentru că trăiește în marsupiul mamei lui? Desigur că nu. Localizarea și situația unei ființe umane nu îl face mai puțin uman. Argumentele în favoarea avortului bazate pe dependență calcă pe un teren periculos. Dacă dependența face ca o persoană să fie mai puțin umană, atunci pe aceeași bază am avea dreptul să ucidem și pruncii din afara pântecelui, oamenii dependenți de dializă, oamenii handicapați și pe cei bătrâni. Oare am putea ucide toți oamenii dependenți?

Să luăm exemplul a două mame aflate în momente diferite ale sarcinilor lor. Un copil se naște prematur, iar celălalt rămâne în pântece. Primul este total dependent de intervenția medicală ca să poată supraviețui, iar celălalt de trupul mamei lui. Ar fi corect să ucidem pruncul născut prematur? Cum ar reacționa personalul medical dacă mama ar intra în secția de neonatologie[2] cu un cuțit în mână ca să își atace copilul? Dacă nu este drept să ucidem copilul născut prematur, de ce ar fi drept să îl ucidem pe cel din pântece? Amândoi sunt dependenți. Amândoi sunt copii. Amândoi trebuie să aibă parte de protecție legală.

Argumentul nr. 3: O femeie are dreptul să facă ce vrea cu trupul ei. Noi susținem autoritatea unei femei peste trupul ei, dar există limite în ce privește ceea ce ea poate face pe drept cu trupul ei, adică să rănească o ființă omenească. Avortul implică moartea copilului ei. A susține că fătul viu este parte din trupul mamei sfidează rațiunea: Ce organ din trupul ei este fătul? Când inima pruncului nenăscut bate, a cui inimă este ea? Când se pot observa circumvoluțiunile creierului fătului, al cui este creierul? Orice sarcină implică doi oameni: o mamă și un copil, și trebuie luate în considerare drepturile amândurora.

Ori de câte ori vorbim despre drepturile a două ființe umane, trebuie să ne păzim de persoana mai puternică, ca nu cumva ea să se folosească de persoana mai slabă. Este responsabilitatea celor mai puternici să îi ocrotească pe cei mai slabi. Și este în special responsabilitatea mamei să își protejeze copilul. Oare există vreo mamă care ar avea dreptul să facă orice dorește cu copiii ei? Dimpotrivă, ea are responsabilitatea de a îngriji de ei sau de a se asigura că ea are grijă de ei. Evident că faptul că este mamă o cheamă la sacrificiu de sine. Ar trebui să ne așteptăm la adulți să își sacrifice resursele și libertățile când este necesar, ca să protejeze viețile copiilor.

Argumentul nr. 4: Sexul și reproducerea sunt chestiuni private, în care nu trebuie să ne amestecăm. Noi credem că sexualitatea umană este o chestiune foarte privată, pentru că ea exprimă intimitatea profundă la care sunt părtași un soț și soția lui. Dar relațiile sexuale au consecințe foarte publice. Felul în care ne folosim de sexualitatea noastră contribuie la înfrânarea sau la răspândirea de boli, la tratarea femeilor cu onoare sau prin viol, la grija pentru copii sau la abuzul sexual al copiilor, și la întărirea ori la distrugerea familiilor, care sunt temelia societății. De aceea, societatea are un interes categoric de a ocroti demnitatea căsniciei, a femeilor și a copiilor în ce privește sexul și reproducerea.

Oamenii argumentează uneori că Constituția SUA garantează dreptul la viață privată în chestiunile sexuale și reproductive. Citește Constituția, și nu vei găsi în ea niciun astfel de drept. În realitate, al Patrulea Amendament recunoaște dreptul la siguranță împotriva „perchezițiilor și a confiscărilor neîntemeiate”, fără „mandat”, dar el nu spune nimic despre sexualitate, copii sau avort.

Cineva ar putea spune sarcastic, „eu cred că ceea ce fac în dormitorul meu este treaba mea”. Dar dacă există o cauză rezonabilă de a crede că tu îți ucizi copilul în dormitorul tău, atunci asta devine o chestiune care ține de intervenția publică a autorităților. Dreptul la viață privată nu este un drept moral absolut. Dar uciderea unui copil este o greșeală morală absolută.

Argument nr. 5: A face avortul ilegal le-ar forța pe femei să facă avorturi periculoase, folosind mijloace rudimentare. Ideea că avortul făcut într-o manieră crudă conduce la riscul ca o mamă să moară din cauza pierderii de sânge (și să moară și copilul) a fost folosită pe scară largă de apărătorii avortului. Dar în realitate, 90% dintre avorturile făcute înainte de a deveni legale erau făcute de medici în cabinetele lor. Ideea miilor de femei care ar fi murit anual până ce avortul a fost legalizat este un mit. În 1972, 39 de mame au murit în Statele Unite de pe urma avorturilor. American Journal of Obstetrics[3] and Gynecology[4] [Revista americană de obstetrică și ginecologie] din 26 martie 2010 recunoaște că legalizarea avortului nu a avut „niciun impact major asupra numărului de femei care au murit în urma avortului în SUA… și că avortul legal este acum principala cauză a morții mamelor în legătură cu avortul în SUA”.

Orice femeie care moare ca urmare a unui avort făcut defectuos este o pierdere tragică. Dar așa este și moartea fiecărui copil care moare în urma unui avort făcut cu succes. Nu ar trebui să permitem uciderea legală a copiilor ca să facem uciderea adulților implicați mai sigură. Mai mult, avortul prezintă riscuri medicale și psihologice; a-l trece în ilegalitate ar proteja de fapt viețile și sănătatea a milioane de femei.

Argumentul nr. 6: Este mai bine să mori înainte de a te naște decât să trăiești ca un copil nedorit. În primul rând, a-i da unei ființe omenești puterea de a stabili viața viitoare a unui alt individ în funcție de cât de „dorit” sau „nedorit” ar fi este un lucru foarte periculos. Avem oare dreptul să ucidem oameni în funcție de cât îi dorim sau nu? O astfel de gândire ar face ca societăți foarte educate să comită genocid împotriva raselor „inferioare” sau mai puțin educate.

În al doilea rând, oare copilul nu este dorit niciodată? Multe mame nu își doresc să fie însărcinate, dar își iubesc copiii, în special după nașterea lor. Există și mulți părinți care vor să adopte un copil. A spune că copilul nu este dorit acum de mama lui nu înseamnă că el nu va fi iubit niciodată.

În al treilea rând, acest argument are implicații groaznice pentru copiii „nedoriți” care s-au născut deja. Dacă este mai bine să ucidem pruncul decât să îl lăsăm să trăiască nedorit, ce implică asta în legătură cu copiii rămași fără părinți? Dar în legătură cu copiii care au părinți abuzivi? Ar fi un lucru iubitor să îi ucidem pe acești copii? Evident că nu; dragostea ne cheamă să îi învățăm pe părinții lor cum să îngrijească de ei sau să le găsim părinți potriviți. În același fel, dacă copiii nenăscuți sunt cu adevărat „nedoriți”, ar trebui să încercăm să le ajutăm pe mamele lor să îi vadă diferit sau să îi ajutăm pe copii să își găsească părinți adoptivi. Știați că Steve Jobs[5] a fost nedorit de mama care l-a născut și de părinții adoptivi pe care i-au ales inițial cei de la autorități?

În al patrulea rând, ce anume ne dă dreptul să decidem dacă este mai bine ca o persoană să trăiască sau să moară? Oare suntem noi stăpâni peste viața acelei persoane? Știm noi cu certitudine care va fi viitorul copilului? Oare nu trec mulți copii „nedoriți” peste handicapuri fizice și emoționale severe în tinerețea lor și apoi, când ajung adulți, își găsesc utilitatea în societate? Oare nu aleg mulți oameni aflați în situații dureroase să trăiască, nu să se sinucidă?

În final, argumentul aparent plin de compasiune în favoarea copilului „dorit” nu are niciun sens. În cel mai fericit caz, este un argument emoțional și ilogic; în cel mai rău, este o mască a unui egoism criminal.

Argumentul nr. 7: Susținătorii pro-life încearcă să îi forțeze pe alții să adopte crezul lor. În realitate, toți cei ce iau parte la un avort își forțează gândirea lor asupra altuia, anume copilul nenăscut, și fac acest lucru atât de puternic încât, în fapt, totul conduce la moartea copilului. Dacă copilul nenăscut este o ființă umană, cum poate fi cineva acuzat că încearcă să forțeze propriul crez asupra altuia când încearcă să protejeze viața copilului de ucigașul lui? Dacă copilul nenăscut este o ființă umană, atunci avortul este crimă. Dacă avortul este crimă, trebuie să facem tot ce ne stă în putere să o împiedicăm.

Declarația de Independență a SUA spune: „Noi susținem că aceste adevăruri sunt evidente de la sine, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, printre care sunt dreptul la viață, libertate și de a-și căuta fericirea – că pentru garantarea acestor drepturi sunt instituite guvernele printre oameni, ele având puterea prin consimțământul celor guvernați”. Actualmente, drepturile unor oameni sunt mai „egale” decât ale altora, pentru că „libertatea și dreptul de a-și căuta fericirea” se pare că îi justifică să ia „viața” altora. Acest lucru subminează grav fundamentul politic al națiunii noastre. Dar dacă oamenii își exercită puterea populară de a vota pentru ca guvernul să protejeze dreptul tuturor la viață, ei pur și simplu fac ceea ce Declarația de Independență spune că ar trebui să facă. După ce am analizat critic șapte argumente elementare în favoarea avortului la cerere, putem concluziona cu onestitate, pe baze raționale și etice, că avortul ar trebui să fie legal? Aceste argumente sunt motive lipsite de temei pentru uciderea a peste un milion de copii în fiecare an. Acest lucru devine cu totul evident când ne gândim că mai puțin de 5% din toate avorturile sunt cauzate de viol, incest sau pericol la adresa vieții mamei. Peste 95% din avorturi au loc de dragul banilor și al carierei, al confortului personal sau al altor motive egoiste. Oare acestea ar putea fi motive convingătoare pentru uciderea ființelor omenești?


Fragment din Is Abortion Really So Bad?, Chapel Library.


[1] tehnica imagistică cu ultrasunete folosește reflexia undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi imaginea unui organ omenesc; această tehnică este folosită pe scară largă pentru monitorizarea evoluției sarcinii.

[2] neonatologie – secție de nașteri și îngrijire post-natală.

[3] obstetrică – ramura medicinei care se ocupă cu nașterea de copii și grija pentru mame.

[4] ginecologie – ramura medicinei care se ocupă cu bolile și igiena intimă a femeii.

[5] Steven Paul Jobs (1955-2011) – inventator american, antreprenor în industria de computere și fondatorul Apple, Inc.

Sus