Moloh este viu

„Domnul i-a vorbit lui Moise, și a zis: ‚Spune-le copiilor lui Israel: ,Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel, i-l dă lui Moloh pe unul dintre copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre. Și Eu Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia, și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că i-a dat lui Moloh pe unul dintre copiii săi, a spurcat locașul Meu cel sfânt, și a necinstit Numele Meu cel sfânt. Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela, care îi dă lui Moloh copii de ai săi, și nu-l omoară, Îmi voi întoarce Eu Fața împotriva omului aceluia și împotriva familiei lui, și-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toți cei ce curvesc ca el cu Moloh”” (Lev. 20:1-5).

Moloh era un zeu al amoniților, care își treceau copiii prin foc aducându-i ca jertfă. Altfel spus, ei erau sacrificați. Jertfele erau făcute zeilor ca oamenii să obțină favoarea lor și ca să capete prosperitate, plăcere și putere.

Este avortul diferit în vreun fel? Ca să fiu mai la obiect: este avortul o jertfă a copiilor? Motivele pentru care sunt făcute avorturi sunt clare. Oamenii vor plăcere sexuală (deseori ca adulter sau curvie) fără să își asume consecințele biologice. Oamenii vor prosperitate, dar copiii costă mulți bani; și ei interferă cu activități care le dau putere și prestigiu. Copiii pot să vină cu multe inconveniente pentru părinți. Existența copiilor le cer femeilor să fie „sclavi” legați de casă (așa cum se exprimă liberalii). Astfel, Moloh este viu și activ astăzi în toată regula. Oamenii nu cred că oarece zeitate îi va răsplăti pentru că își sacrifică copiii, dar ei cred că se aleg cu beneficii din distrugerea copiilor lor.

Trebuie să ne asigurăm că înțelegem poziția lui Dumnezeu din acest pasaj. Nu doar că cel care își dădea copilul să fie jertfit trebuia să fie omorât cu pietre, dar oricine știa de acest lucru și îl permitea nu putea trece nepedepsit („închide ochii”). Judecata lui Dumnezeu era îndreptată nu doar asupra persoanei în cauză, ci și asupra familiei ei. Astăzi, majoritatea covârșitoare a societății noastre „își închide ochii”, în timp ce guvernul și medicii comit oficial sacrificarea copiilor. Mult mai rău, mulți dintre cei ce se consideră „creștini” încurajează această practică… Iar medicii sunt preoții care comit aceste jertfe.

Cetățenii Statelor Unite ar trebui să fie înfricoșați! Dumnezeu nu S-a schimbat. El este „același ieri, și azi, și în veci!” (Evrei 13:8). El va aduce judecățile Lui asupra noastră…

Avortul este un simptom. Un principiu primar în practica medicală este deosebirea între simptom și boală. De exemplu, tusea poate fi un indiciu al pneumoniei, sinuzitei, cancerului pulmonar, tuberculozei sau a multor alte boli. Același principiu se aplică și aici. Avortul nu este boala, ci un simptom. Boala este umanismul secular,^[1] așa cum se vorbește în mod obișnuit. Mai specific, este o mentalitate anti-Dumnezeu, care nu are niciun standard al binelui și răului. Soluția constă nu doar din a adopta legi care să interzică avortul. Soluția este regenerarea sau „nașterea din nou”. Când acest lucru se petrece, Dumnezeu schimbă o persoană din a fi un umanist secular într-un credincios după Biblie.

A fi anti-avort este o chestiune de etică ne-negociabilă pentru creștini adevărați. Practica este totalmente împotriva caracterului lui Dumnezeu și a planului Lui pentru rasa omenească. Dumnezeu este descris peste tot ca Dumnezeul vieții, nu al morții… Adevărata definiție a vieții este părtășia cu Dumnezeu. Moartea oamenilor nevinovați nu este nicăieri o soluție biblică la nicio problemă.

Mai mult, El Se descrie ca Dumnezeul orfanilor și ne cheamă la grijă specială față de ei (Deut. 14:29; Isaia 1:17; Iacov 1:27). Evident, copiii nenăscuți de astăzi sunt orfani. În decizia luată în 1973 în cazul Roe v. Wade de Curtea Supremă de Justiție [a SUA], instanța nu i-a permis tatălui să își exprime opinia în ce privește ceea ce urma să fie făcut cu pruncul nenăscut.^[2] Nu doar că această lege se aplică la pruncii concepuți în afara căsniciei, ci și la cei concepuți în cadrul căsniciei. Astfel, esența căsniciei poate fi distrusă odată cu avortul pruncului nenăscut. Această distrugere a căsniciei a fost motivul pentru care judecata lui Dumnezeu a fost aplicată familiilor și indivizilor deopotrivă (Lev. 20:5).

Cei nenăscuți sunt printre cei mai lipsiți de apărare dintre oameni. Ei nu își pot exprima protestul. Ei nu pot fugi de pericol…^[3] Prin contrast, Dumnezeu i-a conceput pe copiii nenăscuți ca să fie cel mai protejați. Ei au nevoie de mama lor constant ca să poată fi hrăniți. Mediul lor este unul confortabil și neschimbător. Ei nu trebuie să interacționeze cu oameni și să fie răniți de ei. Ei sunt bine ocrotiți fizic, deseori atât de bine încât mama poate să sufere răni grave, dar ei să fie foarte bine protejați…

Avortul și familia. Ar trebui să înțelegem că avortul este echivalent cu, dacă nu chiar mai mult decât, distrugerea familiei ca ilustrare a vieții umane. Cea mai intimă relație interumană ține de natura relației dintre soț și soție ca „singur trup” (Gen. 2:24b; Matei 19:1-10). Cea mai înaltă chemare a oamenilor este să aibă grijă unii de alții, și sigur că este de datoria soțului să își iubească soția „cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea” (Efes. 5:25) și să o „hrănească și să o îngrijească cu drag”, ca pe trupul său (cf. Efes. 5:28-29). Afirmația în oglindă a acestei unități este, desigur, Porunca a Șaptea: „Să nu preacurvești” (Exod 20:14).

Majoritatea avorturilor sunt văzute ca „soluția” pentru sarcini care sunt rezultatul promiscuității sexuale. Dimensiunea acestei promiscuități este direct corelată cu valoarea dată sexualității în căsnicie prin planul lui Dumnezeu. Desigur, majoritatea societății „creștine” va fi afectată într-o oarecare măsură de imoralitate sexuală, dar nu deschis și prevalent ca în cazul aceluia în care familia și-a pierdut valoarea. Atât bărbatul cât și femeia care sunt promiscui ar spune că limitarea sexualității la căsnicie este un lucru lipsit de importanță. Avortul, adică distrugerea vieții create prin acea unire, este o respingere în continuare a valorii familiei în care copilul s-a fi născut. Sarcina care rezultă din promiscuitate nu trebuie să se sfârșească cu avort. Copilul ar putea fi dat spre adopție. Astfel, avortul nu este o consecință a promiscuității, ci o afirmație suplimentară că creșterea unui copil într-o familie este un lucru lipsit de importanță. În realitate, mama acționează într-un fel care demonstrează că îl consideră pe pruncul ei nenăscut mai bine mort decât să crească într-o familie, oricare ar fi ea!

Avortul duce mai departe la declin în familie. Câteodată, mama stresată poate gândi despre copiii ei, „aș fi putut să vă avortez și să evit toate aceste necazuri”. Ferească-ne Dumnezeu să gândim astfel, dar unele mame chiar dau glas acestui gând! Soții și soțiile se tem din ce în ce mai puțin de adulter, pentru că știu că avortul este o soluție „de avarie” eficientă și ascunsă față de o sarcină nedorită. Mai mult, pe măsură ce numărul copiilor crește într-o familie, crește și tentația de a preveni mai multă presiune asupra bugetului familiei, prin avortul următorului copil.

Avortul ajută statul în controlul lui asupra familiei. Modelul biblic este ca, odată ce au crescut, copiii să aibă grijă de părinții lor, când aceștia nu mai sunt în măsură să își poarte singuri de grijă (Marcu 7:6-13). Dar fiind lipsiți de copii, cei bătrâni ajung să depindă de stat, care să aibă grijă de ei, dacă nu se pot întreține singuri (și mulți sunt în această situație). Chiar și cu unul sau doi copii, povara asupra lor poate fi mai mare decât și-ar putea permite…

Consecințele sociale ale avortului. Pruncii, copiii și adulții devin o sursă de cunoaștere și avuție pentru societate. Din nefericire, unii cred că, pe măsura creșterii populației, vom avea mai puține resurse disponibile la nivel individual. Ceea ce nu se ia în considerare sunt resursele populației în creștere, mai ales într-o societate industrială. În primul rând, bunurile și serviciile necesare pentru creșterea copiilor până la vârsta adultă sunt numeroase. Femeile însărcinate au parte de vestimentație croită pentru ele și au nevoie de îngrijire medicală. Copiii au nevoie de haine, mâncare și locuințe mai mari. Când ei intră la școală, au nevoie de instrumente școlare, manuale și cadre didactice. Toate acestea creează industrii și slujbe pentru foarte multe persoane. Până la momentul când copiii încep școala, ei înșiși devin cumpărători. La început, impactul lor social poate să nu fie mare, dar venitul cheltuit de adolescenții de astăzi este uluitor de mare. Apoi, când ei se căsătoresc și au propriii copii, ei înmulțesc bunurile și serviciile necesare. Când intră în rândul forței de muncă, ei devin producători. Talentele și cunoașterea lor cresc eficiența și producția. Apoi devin plătitori de taxe!… Este ironic că pruncii sunt avortați din cauza presiunii financiare pe care ei o pun asupra familiilor și a națiunii. Aceste economii sunt de scurtă durată, dacă sunt economii. Pe termen lung, avorturile sunt o pierdere considerabilă de resurse umane și productivitate pentru o națiune. Noi, creștinii, ar trebui să adoptăm axioma care spune că orice încălcare a legilor lui Dumnezeu are consecințe severe pe termen lung. În sine, avortul este ceva extrem de rău, dar consecințele lui trec cu mult de actul în sine. „Plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23) – atât direct, pentru cei ce au avortat copiii nenăscuți, cât și indirect, pentru sănătatea economică și socială a unei națiuni.

Fragment din “Abortion: The Killing Fields” în Biblical Healing for Modern Medicine.

[1] umanismul secular – credința că omenirea este capabilă de moralitate și împlinire de sine fără să creadă în Dumnezeu.

[2] Curt Young, fost director executiv al National Christian Action Council, l-a făcut pe autor conștient de faptul că decizia Roe v. Wade a avut efectul de a-i face pe toți copiii orfani din punct de vedere legal încă din pântece.

[3] Așa cum este ilustrat clar și șocant în materialul video The Silent Scream [Țipătul mut].