Afirmațiile Cuvântului lui Dumnezeu și avortul

Afirmația nr. 1: Dumnezeu a creat omul după chipul Lui. Majoritatea oamenilor cunosc intuitiv că ființele omenești există la un alt nivel decât animalele. Nici măcar teoria evoluției nu poate șterge complet sentimentul pe care majoritatea oamenilor îl au despre cât de sacră este viața omului. Animalele sunt frumoase și valoroase, dar am ucide un urs grizzly ca să salvăm un copil, și n-am avea nici cea mai mică mustrare de conștiință. Noi știm că oamenii sunt speciali.

Biblia explică acest simț al sanctității vieții umane când spune în Geneza 1:27: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”. Bărbații și femeile au, indiferent de vârstă, o valoare specială, mult mai mare decât a păsărilor și a altor viețuitoare (Matei 10:31), deoarece ei sunt cea mai specială parte a creației lui Dumnezeu de pe Pământ. Ar trebui să ne bucurăm de ființele omenești și să le protejăm nu doar ca urmare a utilității lor, ci pentru că ele ilustrează slava lui Dumnezeu într-o manieră unică.

Afirmația nr. 2: Dumnezeu stăpânește ca Împărat suprem peste viață și moarte, peste abilitate și dizabilitate. Trebuie să avem și un simțământ că nu este corect să ne „jucăm de-a Dumnezeu” cu viețile altor oameni. Noi conștientizăm că nu avem dreptul să îi tratăm pe oameni ca și cum am fi stăpâni peste ei și am putea să dispunem de ei după bunul nostru plac. Biblia explică acest lucru spunându-ne că Dumnezeu este Împăratul care deține și domnește peste toată creația Lui (Ps. 95:3-5). Doar El are dreptul suveran să facă ce vrea cu oamenii (Dan. 4:35).

Atunci când Dumnezeu a creat lumea, nu exista moarte sau durere; toate lucrurile erau „foarte bune” (Gen. 1:31). Moartea a venit prin neascultarea lui Adam de Legea lui Dumnezeu (Gen. 2:17; Rom. 5:12). Dar chiar și așa, Dumnezeu a rămas suveran peste viață și moarte asupra oamenilor. „Domnul omoară și învie” (1 Sam. 2:6). El stăpânește peste abilitatea și dizabilitatea omului. „Domnul i-a zis: ‚Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?’” (Exo 4:11). Astfel, Biblia ne învață să primim fiecare viață umană din mâna lui Dumnezeu, chiar dacă este un copil care se naște cu un handicap sau într-o situație familială dificilă. Dumnezeu are un fel uimitor de a produce bine din ceva ce pare că este rău (Gen. 50:20). Noi suntem chemați să ne plecăm înaintea autorității Sale ca Împăratul Universului și să nu încercăm să ne jucăm de-a Dumnezeu cu viețile altor oameni.

Avortul încalcă teritoriul autorității divine luând în mâinile omului ceea ce Îi aparține doar Domnului. El insultă suveranitatea Lui și își însușește nesăbuit autoritatea de a lua decizii pentru care noi nu avem înțelepciunea necesară. Gândiți-vă la următorul caz real: tatăl are sifilis, mama are tuberculoză. Ei au avut deja patru copii – primul este orb, al doilea a murit, al treilea este surdo-mut, iar al patrulea are tuberculoză. Mama este însărcinată cu al cincilea copil. Ai face avort dacă ai fi în locul lor? Dacă da, tocmai l-ai ucis pe Ludwig van Beethoven (1770-1827), faimosul compozitor și pianist german! Joaca de-a Dumnezeu cu viețile oamenilor duce la rezultate tragice.

Afirmația nr. 3: Dumnezeu interzice uciderea vieții umane nevinovate. Chiar și după Cădere, deși inima omului a fost coruptă total de păcat (Gen. 6:5), Dumnezeu ne-a spus că omul păstrează rămășițe ale chipului Lui (Iacov 3:9), astfel că trebuie să tratăm viața omului cu un respect deosebit. Dumnezeu spune în Geneza 9:6 că, „dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui”. A șasea dintre Cele Zece Porunci spune, „să nu ucizi” (Exod 20:13), ceea ce, în context, înseamnă să nu luăm viața celui nevinovat. A ucide oameni nevinovați înseamnă a-L ataca pe Dumnezeu, căci ei poartă chipul Lui sacru.

Afirmația nr. 4: Dumnezeu revelează personalitatea umană a copilului nenăscut. Dumnezeu modelează personal fiecare copil în pântece. Iov a spus: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață” (Iov 33:4). David a exclamat: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Ps. 139:13-14). Ceea ce Dumnezeu face în pântece este un „eu” – o persoană care are un „suflet”.

David a mai mărturisit: „Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps. 51:5). De la concepția în pântece, David era „în păcat”. Obiectele și animalele nu pot fi păcătoase; ele nu dau socoteală din punct de vedere moral. Doar o persoană poate fi un păcătos. Așadar, realitatea tristă că suntem într-o stare de păcat de la concepție dovedește că concepția creează o persoană umană. Avortul este un atac la adresa unei persoane umane cu intenția de a ucide. El este crimă cu premeditare.

Afirmația nr. 5: Dumnezeu declară judecata Lui împotriva ucigașilor celor nenăscuți. Domnul are o compasiune specială pentru cei slabi când ei sunt asupriți de cei mai puternici, fie că este vorba despre cel străin, despre văduvă sau despre orfan. El îi amenință pe asupritori cu mânia mortală (Exod 22:21-27). Și nimeni nu este mai vulnerabil ca un copil nenăscut.

Din acest motiv, Dumnezeu a inclus această lege în reglementările date Israelului: „Dacă se ceartă doi oameni, și lovesc pe o femeie însărcinată, și o fac doar să nască înainte de vreme,^[1] fără altă nenorocire, să fie pedepsiți cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață” (Exod 21:22-23). „Rodul ei se pierde” înseamnă literal ca „urmașul ei să iasă [din trup]”. Legea se referă la rănirea accidentală a unei femei însărcinate, lucru care duce la pierderea de sarcină, când doi oameni se luptă. Dacă Dumnezeu a decretat pedeapsa pentru un avort indus accidental, cu cât mai mult va pedepsi El avortul făcut intenționat! Dumnezeu urăște toate crimele împotriva femeilor, dar violența împotriva femeilor însărcinate Îl provoacă cu totul special să pedepsească poporul care insultă astfel porunca Lui (Amos 1:13).

Acest lucru nu justifică răzbunarea personală sau actele de violență împotriva furnizorilor serviciilor de avort. Dar el ne avertizează că, dacă poporul nostru nu îi va proteja pe cei nevinovați, Dumnezeu va trata țara noastră cu severitate. Senatorul Jesse Helms^[2] spunea: „Cel mai înalt nivel al culturii morale este acela în care oamenii dintr-o națiune recunosc și protejează sanctitatea vieții umane nevinovate… Națiuni importante apun când încetează să trăiască după marile principii care le-au dat viziune și putere ca să se ridice deasupra tiraniei și a degradării umane… Nicio națiune nu poate rămâne liberă sau să exercite conducere morală odată ce și-a însușit doctrina morții”.

Afirmația nr. 6: Dumnezeu îi cheamă pe păcătoși la pocăință spre iertarea păcatelor. Când noi declarăm ceea ce Dumnezeu afirmă împotriva avortului, noi facem asta fiind dureros de conștienți de faptul că toți au păcătuit în multe feluri (Rom. 3:23). Noi vorbim ca păcătoși care au găsit îndurare în Dumnezeu, invitându-i pe alți păcătoși să găsească aceeași îndurare. În acest sens, Dumnezeu L-a trimis pe Hristos să moară pentru păcătoși și să învieze: „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui, și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să îi dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor” (F.A. 5:31).

În Hristos Isus, există o făgăduință a iertării pentru toți cei ce vin la El. Dar acea făgăduință este însoțită de porunca de a ne pocăi (Luca 24:47). Pocăința este darul lui Dumnezeu spre mântuirea unui păcătos, prin care acesta, dintr-o conștientizare a răutății păcatului lui și a bunătății îndurării lui Dumnezeu în Hristos, se întoarce de la păcat la Dumnezeu, cu durere și ură față de păcat, și cu intenția deplină de a asculta de Dumnezeu, prin ajutorul harului Lui.

Poate că ai participat la un avort, fiind fie un tată care a încurajat moartea copilului tău, o mamă care s-a supus instrumentelor aducătoare de moarte, un medic sau o asistentă care a îndeplinit procedura de avort, sau poate că ai fost un susținător vocal al avortului în viața publică sau doar un cetățean care a stat mut, permițând ca milioane de copii să moară fără ca tu să protestezi. În astfel de cazuri, ești vinovat de sângele vărsat al celor ce au purtat chipul lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus Hristos te cheamă astfel: „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). El Își întinde mâinile străpunse către tine, chemându-te să vii la El și făgăduindu-ți: „Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:1, 7).

Fragment din Is Abortion Really So Bad?, disponibilă la Chapel Library.

[1] În traducerea Cornilescu, sensul acestei expresii comportă ideea producerii unei nașteri premature, dar așa cum s-a discutat în articolul „Holocaustul mut” de Peter Barnes, expresia poate comporta și sensul pierderii de sarcină sau a avortului.

[2] Jesse Helms (1921-2008) – senator republican american din Carolina de Nord și un politician conservator de seamă. El a slujit ca președinte al Comisiei Senatului pentru Relații Externe din 1995 până în 2001. Citatul este preluat dintr-o cuvântare ținută în Senatul SUA pe 11 ianuarie 1977.