Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9).

Un sentiment vag și rău că ești o persoană murdară nu este totuna cu o convingere de păcat. A ne simți corupți nu este totuna cu pocăința.

În această dimineață am început să mă rog și m-am simțit nevrednic să vorbesc cu Acela care a creat universul. Acela era un sentiment vag de nevrednicie. De aceea, I-am spus acest lucru. Dar ce se întâmplă acum?

Nimic nu s-a schimbat până nu am început să tratez specific păcatele mele. Sentimentele de murdărie pot fi utile dacă ne conduc la convingerea de păcate specifice. Dar, de regulă, acest sentiment vag de a fi o persoană rea nu este un lucru foarte util.

Ceața nevredniciei trebuie să ia forma unor stâlpi întunecați și clari de neascultare. Apoi vei putea să identifici clar acele păcate, să te pocăiești de ele și să ceri iertare, țintindu-le cu mitraliera Evangheliei tale și spulberându-le.

De aceea, am început să-mi aduc aminte de poruncile pe care le încalc frecvent. Iată câteva care mi-au venit în minte:

• Iubește-L pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea ta. Nu 95%, ci 100% (Matei 22:37).
• Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți. Fii la fel de dornic ca lucrurile să îi meargă bine cum vreo în cazul tău (Matei 22:39).
• Fă toate lucrurile fără cârtire. Nicio cârtire – nici în interior, nici în exterior (Fil. 2:14).
• Aruncă-ți toate îngrijorările asupra Lui – așa încât să nu mai fii zdrobit de ele (1 Petru 5:7).
• Spune doar acele lucruri care revarsă har asupra celorlalți – specială în legătură cu cei care sunt cei mai apropiați de tine (Efes 4:29).
• Răscumpără timpul. Nu irosi minutele, nici nu amâna ce ai de făcut (Efes. 5:16).

Gata cu vreo pretenție de a fi în posesia unei sfințenii extraordinare! Sunt un ratat.

Sigur că acestea sunt lucruri mult mai rele decât sentimentele vagi de murdărie. Acum vrăjmașul este vizibil. Păcatele sunt specifice. Ele au ieșit din ascunziș și le pot privi în ochi. Nu mă mai pot plânge că mă simt murdar. Îi cer iertare lui Hristos pentru că n-am făcut lucrurile specifice pe care El le-a poruncit.

Sunt zdrobit și mânios pe păcatul meu. Vreau să îl ucid pe el, nu pe mine. Nu sunt un sinucigaș, ci și unul care urăște păcatul și vrea să îl omoare: „omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ” (Col. 3:5); „faceți să moară faptele trupului, veți trăi” (Rom. 8:13). Vreau să trăiesc. Iată de ce sunt un ucigaș al păcatului meu!

În acest conflict aud promisiunea următoare: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Pacea se coboară aici.

​Acum, rugăciunea se simte din nou posibilă, dreaptă și puternică.

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

​„Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‚Ce vom mânca?’ Sau: ‚Ce vom bea?’ Sau: ‚Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6:31-32).

Isus vrea ca ucenicii Lui să fie eliberați de îngrijorare. În Matei 6:25-34, El ne dă cel puțin șapte argumente gândite pentru a îndepărta anxietatea noastră. Unul dintre ele se referă la mâncare, băutură și îmbrăcăminte, unde Isus spune: “Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6:32).

Ceea ce vrea Isus să spună este că Dumnezeu cunoaște nevoile noastre, iar această cunoaștere este însoțită de dorința Lui de a le împlini. El subliniază faptul că noi avem un Tată. El este mai bun decât orice tată pământesc.

Noi avem cinci copii, și ne place să le împlinim nevoile. Dar cunoașterea pe care eu o am despre nevoile lor este foarte diferită de cunoașterea pe care Dumnezeu o are, cel puțin în trei feluri.

În primul rând, nu știu unde se află niciunul dintre copiii mei. Aș putea ghici. Ei pot fi acasă, la muncă sau la școală, sănătoși și în siguranță. Dar vreunul ar putea să cadă în ultima următoarea clipă pe trotuar, în urma unui atac de cord.

În al doilea rând, nu știu ce se află în inima lor. Din când în când, aș putea să ghicesc. Dar ei pot să simtă unele frici, răni, mânii, pofte sau lăcomii, ori bucurie sau nădejde. Eu nu le pot vedea inimile. Nici ei nu își pot vedea inimile într-un fel perfect.

În al treilea rând, eu nu le cunosc viitorul. Acum, ei par să fie într-o stare bună și stabilă. Totuși, mâine se poate să vină o mare întristare peste ei.

Asta înseamnă că eu nu pot fi pentru ei un motiv foarte puternic pentru ca ei să nu se îngrijoreze. Există lucruri care li se pot petrece acum sau mâine, lucruri despre care să nu știu nimic. Totuși, în cazul Tatălui lor din Cer, lucrurile stau total diferit. El este Tatăl nostru din Ceruri! El știe totul despre noi, unde ne aflăm acum și unde vom fi mâine, cum suntem pe interior și pe exterior. El vede fiecare nevoie pe care noi o avem.

Adaugă la aceasta că El are o dorință imensă de a ne împlini nevoile. Amintește-ți de expresia „mult mai mult” din Matei 6:30, „dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?”

Și adaugă la aceasta abilitatea Lui completă de a face ceea ce este dornic să facă (El hrănește miliarde de păsări în fiecare ceas, peste tot în jurul lumii, cf. Matei 6:26).

​De aceea, vino alături de mine și hai să ne punem credința în promisiunea că Isus va împlini nevoile noastre. Iată la ce ne cheamă Isus când spune: „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele”.

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate, și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos (2 Tes. 1:11-12).

Este o veste foarte bună că Dumnezeu a hotărât ca gloria Lui să fie preamărită prin punerea la lucru a harului Său.

Evident, Dumnezeu este glorificat prin puterea mâniei Sale (Rom. 9:22), Dar Noul Testament spune repetat (ca și Vechiul Testament, de exemplu în Isaia 30:18) că ar trebui să experimentăm harul lui Dumnezeu așa încât El să primească glorie.

Gândește-te la felul în care acest lucru funcționează în rugăciunea din 2 Tesaloniceni 1:11-12.

Pavel se roagă ca Dumnezeu să împlinească dorințele noastre bune.

Cum anume? El se roagă ca ele să fie împlinite „cu puterea” lui Dumnezeu. Altfel spus, el se roagă ca ele să fie lucrări izvorâte „din credință”.

De ce? Pentru ca Isus să fie glorificat în noi.

Asta înseamnă că Dătătorul primește gloria. Dumnezeu a dat puterea. Dumnezeu primește gloria. Noi avem credința, El dă puterea. Noi primim ajutorul, El primește gloria. Acesta este schimbul care ne menține smeriți și fericiți și care Îl dovedește pe El suprem și glorios.

Apoi Pavel spune că această glorificare a lui Hristos este potrivită cu „harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos”.

Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Pavel ca noi să ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu în faptele bune este harul. Puterea lui Dumnezeu care te face capabil să faci ceea ce faci este harul.

Acesta este felul în care ea este ilustrată în practică în repetate rânduri în Noul Testament. Încrede-te în Dumnezeu pentru a primi puterea de a face binele, iar El primește gloria când tu primești ajutorul Lui.

Noi primim ajutorul, El primește gloria.

​Iată de ce viața creștină, nu doar convertirea creștină, este o veste bună.

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Îndată, s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia (F.A. 16:26).

În acest veac, Dumnezeu Își salvează poporul de anumite răni. Nu de toate. Este mângâietor să știm asta, căci altfel am putea concluziona că El a uitat de noi sau ne-a abandonat.

De aceea, fii încurajat de simpla aducere aminte că, în Faptele Apostolilor 16:19-24, Pavel și Sila nu au fost eliberați, dar în versetele 25-26 ni se spune că au fost dezlegați și au fost liberi.

Mai întâi nu era eliberare:

• „au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață” (v. 19)
• „dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei” (v. 22).
• „le-au dat multe lovituri” (v. 23).
• „Temnicerul... le-a băgat picioarele în butuci” (v. 24).

Dar apoi a venit eliberarea: Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. Deodată s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia (v. 25-26).

Dumnezeu putea să intervină mai devreme. El n-a făcut asta, și a avut motive întemeiate. El i-a iubit pe Pavel și Sila.

Iată o întrebare pentru tine: dacă îți croiești viața în jurul acestui continuum al suferinței inițiale și a eliberării ulterioare a lui Pavel, unde te afli tu însuți? Ești pe scena dezbrăcării și a lovirii, sau pe cea a ușii zdrobite și a legăturilor dezlegate?

Ambele sunt scenele grijii lui Dumnezeu pentru tine. El nu te-a părăsit, nici n-a uitat de tine (Evrei 13:5).

​Dacă ești în etapa în care te afli încătușat, nu dispera. Cântă. Eliberarea este pe drum. Este doar o chestiune de timp. Chiar dacă va veni prin moarte. „Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții” (Apoc. 2:10).

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?” (Marcu 8:17).

După ce Isus i-a hrănit pe cei 5.000 și apoi pe cei 4.000 cu doar câteva pâini și pești, ucenicii s-au urcat într-o barcă fără să aibă pâini suficiente pentru ei înșiși.

Când au început să discute despre situația lor, Isus a spus: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți?” (Marcu 8:17). Ce nu înțeleseseră ei?

Ei nu au înțeles sensul firimiturilor, anume că Isus se va îngriji de ei când ei se vor îngriji de alții. Isus spune: „Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?” (Marcu 8:19-21).

Ce să înțeleagă? Firimiturile.

Firimiturile erau pentru slujitori. În fapt, prima dată fuseseră doisprezece servitori și fuseseră strânse doisprezece coșuri pline cu firimituri (Marcu 6:43) – câte un coș pentru fiecare servitor. A doua oară fuseseră strânse șapte coșuri cu firimituri – șapte fiind numărul abundenței complete.

Ce nu înțeleseseră ei? Că Isus avea să îngrijească de nevoile lor. Nu poți să Îl întreci pe Isus în dărnicie. Când îți cheltui viața pentru alții, nevoile tale vor fi împlinite. „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Fil. 4:19).