1 iunie / Credința care preamărește harul

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu (Gal. 2:21).

În copilărie, când mi-au fost trase picioarele de curentul de apă al mării, m-am simțit de parcă urma să fiu târât într-o clipă în mijlocul oceanului.

A fost ceva îngrozitor. Am încercat să îmi revin și să văd în ce fel puteam să mă ridic la suprafață, dar nu puteam să ating fundul mării cu picioarele, iar curentul era prea puternic ca să înot împotriva lui. Oricum nu eram un bun înotător.

În panica situației, nu m-am gândit decât la un lucru: Oare putea cineva să mă ajute? Dar nici nu puteam striga de sub apă.

Când am simțit mâna tatălui meu prinzându-mă de braț cu mare putere, am trăit cel mai dulce sentiment din lume. M-am predat cu totul sub puterea mâinilor lui. M-am bucurat că eram prins în voia lui. Nu m-am împotrivit.

Nu îmi închipuisem atunci că ar fi trebuit să încerc să arăt că situația nu era atât de gravă sau să adaug ceva la puterea mâinilor tatălui meu. Tot ce mi-a trecut prin minte a fost aceasta: „Da! Am nevoie de tine! Îți mulțumesc! Iubesc puterea ta! Iubesc inițiativa ta! Iubesc felul cum mă strângi! Ești deosebit!”

Având această atitudine de afecțiune supusă, nimeni nu se poate lăuda. Pot să numesc „credință” acea afecțiune supusă. Tatăl meu a fost o ilustrație a harului viitor al lui Dumnezeu de care aveam nevoie disperată și după care tânjeam de sub apă. Aceasta este credința care preamărește harul.

Atunci când ne gândim cum să trăim viața creștină, cel mai înălțător gând ar trebui să fie acesta: Cum pot să preamăresc, nu să fac zadarnic harul lui Dumnezeu? Pavel răspunde la această întrebare în Galateni 2:20-21: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu”.

​De ce viața lui nu a făcut zadarnic harul lui Dumnezeu? Pentru că el a trăit prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Credința ne îndreaptă atenția către har și îl preamărește, nu îl face zadarnic.