11 aprilie / Vinul marelui Rege

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).

N-am auzit niciodată pe cineva spunând: „Lecțiile cu adevărat profunde din viața mea au venit în perioade în care n-am avut greutăți”. Dar am auzit sfinți puternici spunând că „fiecare pas important făcut înainte în înțelegerea profunzimilor dragostei lui Dumnezeu și în creșterea mai mare în El a venit prin suferință”.

Acesta este un adevăr biblic serios. Iată un exemplu: „Pentru El [Hristos] am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să-L câștig pe Hristos” (Fil. 3:8). Dacă ar fi să parafrazez, ar trebui să spun că, fără suferință, nu câștigi nimic. Sau: să jertfesc totul, dacă așa voi avea mai mult din Hristos.

Iată un alt exemplu: „măcar că era Fiu, [Isus] a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5:8). Aceeași carte ne spusese mai devreme că El n-a păcătuit niciodată (Evrei 4:15).

Astfel, a învăța ascultarea nu înseamnă să trecem de la neascultare la ascultare. Nu, ci înseamnă să creștem tot mai mult în relația cu Dumnezeu, în experiența ascultării. Înseamnă să experimentăm profunzimi ale abandonării noastre în mâinile lui Dumnezeu, pe care altfel nu le-am fi atins. Iată ce a venit prin suferință. Fără suferință, nu câștigi nimic.

Samuel Rutherford a spus că, atunci când trecea prin beciurile suferinței, își amintea că marele Împărat Își ținea întotdeauna vinul acolo. Charles Spurgeon a spus: „Cei ce se scufundă în marea suferinței scot din ea perle rare”.

Oare nu îi iubești mai mult pe cei dragi când simți o durere trupească stranie, care te face să crezi că ai cancer? Noi suntem niște ființe cu adevărat ciudate. Dacă avem sănătate, pace și timp suficient ca să iubim, dragostea noastră poate deveni una foarte superficială și grăbită. Dar dacă suntem pe moarte, dragostea devine un râu adânc și liniștit de bucurie de nedescris, așa că ne vine greu să renunțăm la ea.

​De aceea, frați și surori, „să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” (Iacov 1:2).