13 aprilie / Vorbește-le lacrimilor tale

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii (Ps. 126:5-6).

Nu este nimic trist în semănarea semințelor. Semănatul nu presupune mai multă muncă decât culesul. Zilele pot fi frumoase. Putem avea speranțe mari legate de cules.

Totuși, acest psalm ne vorbește despre semănatul „cu lacrimi”. El ne spune că unii „umblă plângând, când aruncă sămânța”. De aceea, de ce plâng ei?

Eu cred că motivul nu este că semănatul este un lucru trist, nici că este greu. Eu cred că motivul nu are nimic de-a face cu semănatul. Semănatul este pur și simplu lucrarea care trebuie făcută, chiar dacă există lucruri din viață care ne fac să plângem.

Holdele nu așteaptă până ce terminăm noi cu suspinele sau până ne rezolvăm toate problemele. Dacă vrem să avem ce mânca în iarna viitoare, trebuie să mergem pe câmp și să semănăm, fie că plângem, fie că nu plângem.

Dacă semeni, făgăduința psalmului este că vei „secera cu cântări de veselie”. Te vei „întoarce cu veselie când îți vei strânge snopii”. Nu pentru că lacrimile de la semănat produc bucuria secerișului, ci pentru că simpla semănare produce recolta, și trebuie să îți aduci aminte de acest lucru când lacrimile tale te ispitesc să încetezi din semănat.

De aceea, iată care este lecția din acest pasaj: când ai lucruri simple și clare de făcut, dar ești plin de tristețe și lacrimile curg ușor, mergi înainte și fă ce ai de făcut cu lacrimi. Fii realist. Spune-le lacrimilor tale: „Da, vă simt, voi, lacrimi. Voi vreți ca eu să renunț la viață. Dar există un câmp de semănat (poate vase de spălat, o mașină de reparat, o predică de pregătit)”.

​Apoi spune-le, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu: „Voi, aceste lacrimi, știu că nu veți rămâne veșnic. Chiar faptul că îmi fac treaba (cu lacrimi și cu toate celelalte) va aduce în final un seceriș de binecuvântare. De aceea, dați-i înainte, dacă așa trebuie. Dar eu cred – deși nu văd sau nu simt complet – eu cred că simpla mea lucrare de semănat va produce snopi de roade. Iar lacrimile mele se vor transforma în bucurie”.