15 aprilie / Nu fi ca un catâr

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine (Ps. 32:9).

Imaginează-ți poporul lui Dumnezeu ca pe o fermă cu tot felul de animale. Dumnezeu îngrijește de animalele Sale, arătându-le încotro trebuie să meargă și dându-le un grajd pentru protecția lor.

Dar există o ființă din această fermă de animale care Îi face viața lui Dumnezeu să fie groaznică, anume catârul. Catârul este neghiob și încăpățânat, astfel că nu știi ce este pe primul loc în cazul lui – încăpățânarea sau neghiobia.

Felul în care lui Dumnezeu Îi place să Își ducă animalele în grajd, unde au parte de hrană și adăpost, constă din a le învăța că au un nume, după care le cheamă pe nume. „Eu te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Ps. 32:8).

Dar catârul nu răspunde la acest fel de călăuzire. El este lipsit de pricepere. De aceea, Dumnezeu Se urcă în camionetă, merge pe câmp, pune hamurile pe catâr și călușul în gură, îl leagă de camionetă și îl târăște în grajd, timp în care catârul se tot împotrivește și nechează.

Nu așa vrea Dumnezeu ca animalele Sale să vină la El pentru binecuvântare și ocrotire.

În scurt timp, va fi prea târziu ca acel catâr să înțeleagă. El va fi lovit de grindină și trăsnete, iar când el va dori să alerge, ușa grajdului va fi închisă.

De aceea, nu fi ca un catâr. „Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi”.

În schimb, oricine este evlavios să vină la Dumnezeu în rugăciune câtă vreme El poate fi găsit (Ps. 32:6).

​Dacă vrem să nu fim ca niște catâri, va trebui să ne smerim, să venim la Dumnezeu în rugăciune, să ne mărturisim păcatele și să acceptăm călăuzirea lui Dumnezeu ca niște puișori nevoiași de la fermă, căci acolo El ne protejează și ne hrănește.