15 Ianuarie – Gratuitatea harului

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus (Efes. 2:4-6).

Actul decisiv al lui Dumnezeu în convertire constă în aceea că El „ne-a înviat împreună cu Hristos” chiar pe când noi „eram morți în greșelile noastre”. Cu alte cuvinte, noi eram morți față de Dumnezeu. Noi nu puteam răspunde; nu aveam niciun gust sau interes spiritual; nu aveam ochi spirituali ca să vedem frumusețile lui Hristos; eram pur și simplu morți față de tot ceea ce contează cu adevărat.

Apoi Dumnezeu a acționat – necondiționat – înainte ca noi să putem face vreun lucru pentru a fi vase potrivite ale prezenței Sale. El ne-a înviat. El ne-a trezit suveran din somnul morții spirituale, pentru a vedea gloria lui Hristos (2 Cor. 4:4). Simțurile spirituale care fuseseră moarte au înviat spectaculos.

Efeseni 2:4 spune că acesta a fost un act al „îndurării”. Altfel spus, Dumnezeu ne-a văzut în moartea noastră și S-a milostivit de noi. Dumnezeu a făcut plata groaznică a păcatului care duce la moarte și pierzare veșnică. „Dumnezeu, care este bogat în îndurare… ne-a adus la viață”. Iar bogățiile  îndurării Lui au fost turnate către noi în nevoia noastră. Dar ceea ce este atât de remarcabil în acest text este că Pavel rupe cursul frazei sale pentru a insera cuvintele, „prin har ați fost mântuiți”. „Dumnezeu… ne-a adus la viață împreună cu Hristos – prin har sunteți mântuiți – și ne-a înviat împreună cu El”.

Pavel va repeta acest lucru în versetul 8. Dar de ce întrerupe el cursul frazei sale pentru a adăuga acest lucru aici? Mai mult, atenția este îndreptată pe îndurarea lui Dumnezeu care răspunde față de soarta noastră mizerabilă, a morții; de ce pare Pavel că se abate de la cursul frazei lui pentru a spune și că suntem mântuiți prin har?

Eu cred că răspunsul este că Pavel recunoaște că aici se găsește o oportunitate perfectă de a accentua caracterul liber al harului. Atunci când el descrie starea noastră moartă de dinaintea convertirii, el conștientizează că oamenii morți nu pot satisface condițiile. Pentru a trăi, trebuie să existe un act total necondiționat și complet liber al lui Dumnezeu ca să-i mântuiască. Această libertate este însăși esența harului.

​Ce act ar putea fi mai liber, necondiționat și ne-negociat decât ca un om să fie înviat din morți de cineva? Iată care este sensul harului.