15 Iulie / Noi lucrăm prin har

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine (1 Cor. 15:10).

Pavel și-a dat seama că prima parte a acestui verset ar putea fi înțeleasă greșit: „Am lucrat mai mult decât toți”. Așa că el continuă spunând: „totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine”.

Pavel nu consideră că ascultarea lui izvora din recunoștința lui pentru harul din trecut. El consideră că ea vine din harul continuu, clipă de clipă. El se bazează pe făgăduința harului viitor al lui Dumnezeu care vine asupra lui în fiecare moment în care are nevoie de el. În fiecare circumstanță, în intenția lui Pavel și efortul lui de a asculta de Hristos, harul era la lucru ca să producă acea intenție și acel efort. Pavel nu și-a făcut lucrarea doar din recunoștința pentru harul din trecut, ci și din bizuirea clipă de clipă pe primirea harului făgăduit. Pavel vrea să sublinieze că harul constant curgător al lui Dumnezeu este cauza decisivă a lucrării sale.

Oare spune el asta? Nu spune doar că harul lui Dumnezeu a lucrat împreună cu Pavel? Nu, ci spune mai mult. Trebuie să înțelegem bine aceste cuvinte: „totuși, nu eu”. Pavel vrea să preamărească harul lui Dumnezeu din fiecare clipă în așa fel încât să fie clar că nu el este împlinitorul decisiv al acestei lucrări.

Cu toate acestea, el este cel ce face lucrarea: „Am lucrat mai mult decât toți”. El a lucrat, dar tot el spune că a fost harul lui Dumnezeu „care este în mine”.

Dacă privim cu atenție la toate părțile acestui verset, rezultatul final este următorul: harul este împlinitorul decisiv în lucrarea lui Pavel. Întrucât și Pavel este un făcător în lucrarea sa, harul devine împlinitorul decisiv, devenind puterea dătătoare de abilitate în lucrarea lui Pavel.

Eu înțeleg de aici că, atunci când Pavel s-a confruntat cu poverile de zi cu zi ale lucrării, el și-a plecat capul și a mărturisit că, în lipsa harului viitor dat pentru lucrarea fiecărei zile, el n-ar fi fost în stare să o facă.

Probabil că el și-a adus aminte de cuvintele lui Isus: „despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Astfel, el s-a rugat cerând harul viitor pentru fiecare zi, și a avut încredere în făgăduința că acel har va veni însoțit de putere. „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Fil. 4:19).

​Apoi a acționat cu toată puterea lui.