17 aprilie / Primindu-L pe Isus

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii, este credința noastră (1 Ioan 5:3-4).

Observați că dragostea pentru Dumnezeu nu înseamnă doar să păzim poruncile Lui, ci și să avem un fel de inimă pentru El care arată că păzirea poruncilor nu ni se pare o povară. Asta spune Ioan. Dar el exprimă apoi acest adevăr mai degrabă în termenii nașterii din nou și ai credinței, decât ai dragostei. El spune fără echivoc, „pentru că” – adică iată de ce poruncile lui Dumnezeu nu sunt împovărătoare: „oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea”. Așadar, nașterea din nou este ceea ce depășește obstacolele lumești din calea păzirii poruncilor lui Dumnezeu fără a ne simți împovărați.

În final, el adaugă următoarele: „și ceea ce câștigă biruință asupra lumii, este credința noastră”. Astfel, nașterea din nou depășește obstacolele lumești din calea păzirii neîmpovărătoare a poruncilor, pentru că nașterea din nou produce credință. Astfel, minunea nașterii din nou creează credință, care primește tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Hristos și socotește aceste lucruri ca suprem împlinitoare, ceea ce face ca ascultarea de Dumnezeu să fie mai de dorit decât ispitele lumii. Și asta înseamnă să Îl iubim pe Dumnezeu.

Teologul și păstorul Jonathan Edwards, din secolul XVII-lea, s-a străduit să înțeleagă acest pasaj și a tras următoarea concluzie: „Credința mântuitoare implică… dragoste… Dragostea noastră față de Dumnezeu ne face în stare să depășim dificultățile în păzirea poruncilor Lui, ceea ce arată că dragostea este principalul constituent al credinței mântuitoare, viața și puterea acesteia, prin care ea produce efecte deosebite”.

Cred că Edwards are dreptate și că există numeroase pasaje biblice care susțin afirmația lui.

Un alt fel de a spune același lucru este să afirmăm că a avea credință în Hristos nu înseamnă doar să fim de acord cu ceea ce Dumnezeu este pentru noi, ci și să primim tot ceea ce El este pentru noi în Hristos. „Credința adevărată Îl primește pe Hristos în orice feluri în care Scriptura Îl prezintă înaintea bieților păcătoși” – iată un alt citat din Edwards. Această „primire” este un fel de dragoste pentru Hristos – acel fel care Îl prețuiește mai presus de orice.

De aceea, nu există nicio contradicție între 1 Ioan 5:3, pe de o parte, care spune că dragostea noastră față de Dumnezeu ne face în stare să păzim poruncile Lui, și versetul 4, pe de altă parte, care spune că ceea ce biruiește obstacolele lumii care ne împiedică să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, este credința noastră. Dragostea pentru Dumnezeu și pentru Hristos este conținută implicit în credință.

Apoi Ioan definește credința care ascultă în felul următor: „cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu” (1 Ioan 5:5). Această credință „Îl primește” pe Isus ca Persoana divină și glorioasă, Fiul lui Dumnezeu. Ea nu doar recunoaște adevărul că Isus este Fiul lui Dumnezeu, căci până și demonii recunosc acest adevăr. „Și iată că au început să strige: ‚Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?’” (Matei 8:29). A crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu înseamnă să „primim” sensul acestui adevăr – valoarea realității lui. Înseamnă să fim satisfăcuți cu Hristos ca Fiul lui Dumnezeu și cu tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în El.

Expresia „Fiul lui Dumnezeu” are sensul că Isus este cea mai măreață Persoană din Univers, alături de Tatăl Său. De aceea, tot ceea ce El a spus este adevărat și tot ceea ce El a promis va rămâne statornic, căci măreția Lui, care ne împlinește sufletele, nu se va schimba niciodată.

​Astfel, a crede că El este Fiul lui Dumnezeu include să ne bizuim pe toate aceste adevăruri și să fim satisfăcuți cu ele.