17 februarie / Planurile dulci ale lui Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Dumnezeu m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său (Gal. 1:15).

Gândește-te la convertirea lui Pavel, la suveranitatea lui Hristos și la ceea ce păcatele lui Pavel au de-a face cu mântuirea ta.

Pavel a spus despre sine că Dumnezeu „m-a pus deoparte din pântecele maicii mele” și, la mulți ani după aceea, pe drumul către Damasc, „m-a chemat prin harul Său” (Gal. 1:15). Asta înseamnă că, între nașterea lui Pavel și chemarea lui pe drumul către Damasc, el era un instrument deja ales al lui Dumnezeu, dar încă nechemat (F.A. 9:15; 22:14).

Asta înseamnă că Pavel îi bătea, îi arunca în închisoare și îi ucidea pe creștini ca un ales al lui Dumnezeu, ca un viitor misionar creștin.

Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas, care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” (F.A. 22:6-7).

N-a existat nicio posibilitate de respingere sau de a scăpa de acest destin. Dumnezeu îl alesese pentru această viață înainte ca el să se fi născut. Iar acum avea să îl ia în posesie. Cuvântul lui Hristos era suveran. Nu existau termeni ai negocierii.

„Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci” (F.A. 22:10).

Damascul nu avea să fie un fel de moment final, al supunerii libere a voinței lui Pavel față de Hristos, după ipotetice decenii de eforturi divine zadarnice de a-l mântui. Nu. Dumnezeu a avut un moment pus deoparte pentru alegerea lui Pavel (înainte să se fi născut) și un moment al chemării lui (drumul către Damasc). Dumnezeu a chemat, iar chemarea a produs supunerea.

De aceea, păcatele pe care Dumnezeu le-a permis între nașterea și chemarea lui Pavel au fost parte din plan, deoarece Dumnezeu putea să îl cheme mai devreme.

Oare avem vreo idee legată de planul lui Dumnezeu cu acele păcate? Da, avem. Ele au fost permise pentru ca tu și eu să vedem acest adevăr – pentru toți cei care se tem ca nu cumva să fi păcătuit dincolo de posibilitatea ca harul să le poată fi dat. Iată felul în care Pavel se raportează la păcatele sale, lucru care îți poate hrăni nădejdea:

Măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și batjocoritor… Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică (1 Tim. 1:13, 16).

​O, cât de suave sunt planurile lui Dumnezeu în mântuirea suverană a păcătoșilor împietriți și deznădăjduiți!