17 Septembrie / Închinarea în mijlocul fulgerului

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa” (Luca 17:24).

Călătoream cândva pe timpul nopții cu avionul de la Chicago la Minneapolis, fiind aproape singur în avion. Pilotul a anunțat că deasupra Lacului Michigan și a statului Wisconsin era o furtună. El avea să vireze către vest, ca să evite turbulențele.

În timp ce stăteam în avion holbându-mă pe geam în întuneric, întreg cerul s-a luminat dintr-o dată pe partea dreaptă a avionului, și o grămadă de nori albi a căzut circa patru mile sub avion, apoi a dispărut.

După doar o secundă, un tunel mamut de lumină a explodat de la nord la sud, de-a lungul orizontului, după care a dispărut în întuneric. În curând, fulgerele au devenit aproape constante, iar vulcanii de lumină izbucneau neîncetat din ravenele norilor și din spatele munților de nori albi.

Stăteam acolo scuturându-mi capul aproape în necredință. O, Doamne, dacă acestea nu sunt decât scânteile sabiei Tale, ce va fi în ziua venirii Tale! Și mi-am adus aminte de cuvintele lui Hristos: „cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa” (Luca 17:24).

Chiar și acum, când îmi aduc aminte de acea priveliște, cuvântul slavă mi se pare plin de însemnătate. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El mi-a trezit inima iar și iar ca să Îl doresc, să Îl văd și să mă pot așeza la ospățul hedonismului creștin, și să mă închin Împăratului slavei. Sala ospățului este foarte încăpătoare. Vino și tu!