18 Ianuarie - Remediu pentru mândrie

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, și vom câștiga!” Și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru”. Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea (Iacov 4:13-16).

Iacov vorbește despre mândrie și aroganță, și despre felul în care acestea se manifestă în modalități subtile. „Voi vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea”.

Când te uiți la cele trei lucruri care duc de la ispită până la bizuirea pe sine - înțelepciunea, puterea și bogățiile – vezi că ele formează o atracție puternică înspre forma supremă de mândrie, anume ateismul. Cea mai sigură cale de a te păstra suprem în evaluarea de sine presupune să respingi orice lucru de sus.

Iată de ce oamenii mândri se preocupă cu a privi de sus către alții. C.S. Lewis a spus: „Un om mândru se uită întotdeauna de sus la lucruri și la oameni și, evident, atâta timp cât de uiți în jos, nu poți vedea ce este deasupra ta” (Mere Christianity).

Dar a ocroti mândria poate fi mai simplu decât a pretinde că nu ar exista nimic deasupra noastră, către care să ne îndreptăm privirile. „Cel rău zice cu trufie: ‚Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!’ Iată toate gândurile lui” (Ps. 10:4). În ultimă instanță, cel mândru trebuie să se convingă pe sine că Dumnezeu nu există.

Un motiv pentru care se petrece acest lucru este că realitatea lui Dumnezeu este copleșitor de pătrunzătoare, văzând-o în toate detaliile vieții. Mândria nu poate tolera implicarea intimă a lui Dumnezeu în existența și funcționarea universului, chiar și în lucrurile de detaliu și obișnuite ale vieții.

Mândriei nu-i place suveranitatea lui Dumnezeu. De aceea, mândriei nu-i place existența lui Dumnezeu, fiindcă El este suveran. Ea poate exprima această atitudine spunând, „Nu există Dumnezeu”. Sau o poate exprima spunând: „De Crăciun voi merge în Atlanta”.

Iacov spune: „Nu fi atât de sigur”. În schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă va voi Domnul, vom trăi și vom ajunge în Atlanta de Crăciun”.

Ideea lui Iacov este că Dumnezeu este stăpân și decide dacă vei ajunge sau nu în Atlanta și chiar dacă vei mai trăi până la finele acestui text devoțional. Acest lucru este extrem de ofensator la adresa suficienței de sine a mândriei – anume să nu ai control asupra vieții tare nici măcar ca să apuci să citești acest devoțional până la final fără să ai un infarct!

Iacov spune că necredința în drepturile suverane ale lui Dumnezeu de a gestiona detaliile viitorului tău este aroganță.

Calea de a lupta cu această aroganță înseamnă să ne supunem suveranității lui Dumnezeu și să ne odihnim în promisiunile Lui infailibile de a-Și dovedi puterea pentru noi (2 Cron. 16:9), să urmărim zi de zi bunătatea și mila (Ps. 23:6), să mergem alături de cei care Îl așteaptă (Isaia 64:4) și să ne echipăm cu tot ce avem nevoie ca să trăim spre gloria Lui (Evrei 13:21).

​Cu alte cuvinte, remediul pentru mândrie este credința neclintită în harul viitor și suveran al lui Dumnezeu.