Bucurii de Neclintit Tematică: Dragostea lui Dumnezeu

19 Octombrie / Fericirea cea mai mare a dragostei

John Piper

Ascultă Pauză

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui” (Efes. 5:29-30).

Nu rata să observi acea ultimă frază: „pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui”. Și nu uita ce spusese Pavel cu două versete mai devreme, anume că Hristos S-a dat pe Sine pentru noi, „ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită”. Astfel, în două modalități diferite, Pavel arată clar că Hristos a căutat bucuria Lui căutând sfințenia, frumusețea și fericirea poporului Său.

Unirea dintre Hristos și mireasa Lui este atât de strânsă („un singur trup”), încât orice lucru bun făcut pentru ea este un bine făcut pentru El. Ceea ce înseamnă că afirmația clară din acest text este că Domnul este mișcat să Își hrănească, să Își îndrăgească, să Își sfințească și să Își curețe mireasa pentru că El Își găsește bucuria în ea.

După anumite definiții, aceasta nu poate fi considerată dragoste. Dragostea, spun unii, trebuie să fie lipsită de interes de sine – în special dragostea cristică, dragostea de la Calvar. Eu n-am înțeles niciodată o astfel de perspectivă asupra dragostei ca și cum s-ar potrivi acestui pasaj al Scripturii.

Și totuși acest text numește dragoste ceea ce Hristos face pentru mireasa Lui: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica…” (Efes. 5:25). De ce să nu lăsăm textul să definească dragostea, în loc să importăm definiția ei din etică sau filozofie? Potrivit acestui text, dragostea este umblarea bucuriei lui Hristos după bucuria sfântă a celei pe care o iubește.

Nu există nicio modalitate de a exclude interesul de sine din dragoste, căci interesul de sine nu este totuna cu egoismul. Egoismul caută propria fericire, pe cheltuiala altora.

Dragostea cristică urmărește fericirea ei în fericirea altora – nu pe seama lor. Ea va suferi și chiar va muri pentru cel iubit, pentru ca bucuria ei să fie deplină în viața și puritatea lui.

Așa ne-a iubit Hristos, și așa ne cheamă El să ne iubim unii pe alții.

Din devoționalul „Bucurii de Neclintit”

Sus