Bucurii de Neclintit Tematică: Nașterea/întruparea lui Hristos

2 Decembrie / Dumnezeul măreț al Mariei

John Piper

Ascultă Pauză

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Maria a zis: ‚Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul, și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate Neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa, cum le făgăduise părinților noștri, față de Avraam și sămânța lui în veac’”  (Luca 1:46-55).

Maria vede foarte clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe punctul de a schimba cursul întregii istorii a omenirii. Cele mai importante trei decenii din toată istoria sunt pe cale să înceapă.

Dar unde este Dumnezeu? El se concentrează pe două femei necunoscute și smerite – una bătrână și stearpă (Elisabeta), și una tânără și fecioară (Maria). Maria este apoi atât de mișcată de această vedenie de la Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei smeriți, încât izbucnește în cântare – o cântare care a ajuns cunoscută sub numele de „Magnificat”.

Maria și Elisabeta sunt eroinele uimitoare din narațiunea lui Luca. El iubește credința acestor femei. Ceea ce îl impresionează cel mai mult, și lucrul pe care vrea să i-l transmită lui Teofil, cititorul nobil al Evangheliei lui, se pare că era smerenia bucuroasă a Elisabetei și Mariei, atunci când ele se supun Dumnezeului lor măreț.

Elisabeta spune: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:43). La rândul ei, Maria afirmă: „[El] a privit spre starea smerită a roabei Sale” (Luca 1:48).

Singurii oameni al căror suflet Îl pot preamări cu adevărat pe Domnul sunt cei ca Elisabeta și Maria – oameni care își recunosc starea smerită și care sunt copleșiți de superioritatea Dumnezeului lor măreț.

Din devoționalul „Bucurii de Neclintit”

Sus