2 Octombrie / Dumnezeu nu este sumbru

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam” (Ps. 33:10-11).

„Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea” (Ps. 115:3). Implicația acestui text este că Dumnezeu are dreptul și puterea să facă ceea ce Îl face fericit. Asta înseamnă că Dumnezeu este suveran.

Gândește-te la asta pentru o clipă: dacă Dumnezeu este suveran și poate face orice dorește, atunci nimic din planurile Lui nu poate fi împiedicat. „Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam” (Ps. 33:10-11).

Și dacă nimic din planurile Lui nu poate fi împiedicat să se împlinească, atunci El trebuie să fie cea mai fericită dintre toate ființele.

Această fericire infinită, divină, este izvorul din care creștinul (hedonist) bea și de unde tânjește să bea mai adânc.

Îți poți imagina cum ar fi dacă Dumnezeul care stăpânește peste lume n-ar fi fericit? Cum ar fi dacă Dumnezeu ar bombăni, ar fi bosumflat sau deprimat, ca un fel de Jack-și-vrejul-de-fasole gigantic din Cer? Cum ar fi dacă Dumnezeu ar fi frustrat, trist, sumbru, mohorât, nemulțumit și deprimat?

Am putea să ne alăturăm lui David și să spunem, „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă” (Ps. 63:1)? Nu cred.

Noi toți ne-am raporta la Dumnezeu ca niște copilași cu un tată frustrat, mohorât, trist și nemulțumit. Ei nu se pot bucura de un astfel de tată. Ei n-ar putea decât să încerce să nu îl deranjeze, sau poate să slujească pentru el ca să câștige câtuși de puțină favoare din partea lui.

Dar Dumnezeu nu este așa. El nu este niciodată frustrat sau descurajat. Și, așa cum ne spune Psalmul 147:11, „Domnul îi iubește… pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui”. Astfel, țelul hedonistului creștin nu este să Îl evite pe acest Dumnezeu, nici să fugă de El sau să meargă în vârful degetelor prin sufragerie, ca nu cumva dispoziția Lui mohorâtă să se transforme în mânie. Nu, ci țelul nostru este să nădăjduim în dragostea Lui statornică. Să alergăm la El. Să fim fericiți în Dumnezeu, să ne desfătăm în Dumnezeu, să ne bucurăm și să ne veselim de părtășia cu El și de favoarea Lui.