2 Septembrie / Devastat și desfătat

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului” (Deut. 7:6).

Cum ar suna doctrinele harului – vechiul termen puritan referitor la învățătura calvinistă a harului suveran al lui Dumnezeu manifestat în mântuirea noastră (TULIP) – cum ar suna aceste doctrine ale harului dacă fiecare parte din acel trunchi ar fi pătrunsă de seva desfătării augustiniene (adică de „hedonismul creștin”)?

Depravarea totală nu înseamnă doar că suntem răi, ci și că suntem orbi față de frumusețea lui Dumnezeu și morți față de cea mai profundă bucurie.

Alegerea necondiționată înseamnă că plenitudinea bucuriei noastre în Isus a fost plănuită pentru noi înainte ca noi să fi existat, ca revărsarea bucuriei lui Dumnezeu în părtășia Sfintei Treimi.

Ispășirea limitată este siguranța că bucuria indescriptibilă în Dumnezeu este garantată infailibil pentru copiii lui Dumnezeu prin sângele noului legământ.

Harul irezistibil este dedicarea și puterea dragostei lui Dumnezeu de a Se asigura că noi nu rămânem alipiți de plăceri sinucigașe și de a ne elibera prin puterea suverană a desfătărilor superioare.

Perseverența sfinților este lucrarea atotputernică a lui Dumnezeu prin care nu ne permite să cădem în robie finală față de plăceri inferioare, ci ne păzește prin toate suferințele și necazurile, ocrotindu-ne pentru a ne da o moștenire de plinătate a bucuriei în prezența Lui, și plăcerii veșnice la dreapta Lui.

Dintre aceste cinci doctrine, alegerea necondiționată aduce în sufletul meu cele mai dure și mai dulci judecăți. Faptul că este necondiționată distruge toată înălțarea de sine (aceasta este partea dură), iar faptul că este alegere mă asigură de posesiunea Lui prețuită (aceasta este partea suavă).

Aceasta este una dintre frumusețile doctrinelor biblice ale harului, anume că devastările lor cele mai rele ne pregătesc pentru desfătările cele mai mari.

Dacă această alegere ar fi depins în orice fel de noi, ce infatuați am fi devenit în fața cuvintelor care ne spun că „Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului” (Deut. 7:6). Dar, ca să ne protejeze de mândrie, Domnul ne învață că suntem aleși necondiționat (Deut. 7:7-9), cum spune acel imn pe care îl cântăm cu bucurie, „El a făcut dintr-un ticălos comoara Lui”.

Doar libertatea devastatoare și caracterul necondiționat al harului electiv – urmate de toate celelalte lucrări ale harului mântuitor – ne invită să luăm și să gustăm din astfel de daruri pentru noi înșine, fără înălțarea eului.