23 aprilie / Caută cetatea ta cea bună

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți prinșii de război, pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: ,Zidiți case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor! Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ier. 29:4–5, 7).

Dacă acest lucru a fost valabil în cazul exilaților lui Dumnezeu din Babilon, ar părea că este cu atât mai valabil azi pentru exilații creștini din această lume „ca un Babilon”. De aceea, ce trebuie să facem?

Ar trebui să facem lucrurile obișnuite ce trebuie făcute: să zidim case, să locuim în ele, să plantăm grădini. Aceste lucruri nu te contaminează dacă le faci cu totul pentru adevăratul Împărat, nu doar de ochii sau ca să fii pe placul oamenilor.

Urmărește binele locului unde te-a trimis Dumnezeu. Consideră-te trimis de Dumnezeu acolo unde ești, spre gloria Lui. Pentru că așa și ești.

Roagă-te Domnului pentru orașul tău. Cere-I lucruri mari și bune pentru orașul tău. Cere-I ca acele lucruri să se petreacă prin puterea lui Dumnezeu și spre gloria Lui. Nu pierde niciodată din vedere binele suprem de care orașul tău are nevoie de o mie de ori mai mult decât de prosperitatea materială. Creștinilor le pasă de orice suferință, dar în special de suferința veșnică. Și acesta este cel mai mare pericol pentru orice oraș.

Dar Dumnezeu nu este indiferent – și nici poporul Lui nu este – față de sănătatea, siguranța, prosperitatea și libertatea din localitatea ta. Noi toți avem nevoie de aceste lucruri, iar Isus spune, „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39). În fapt, Domnul spune în Ieremia că dragostea pentru localitatea ta este un fel de a te iubi pe tine însuți: „fericirea voastră atârnă de fericirea ei”.

Asta nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la direcția noastră, ca niște exilați. Petru spune că noi, creștinii, suntem „străini și călători” (1 Petru 2:11), iar Pavel spune: „cetățenia noastră este în ceruri” (Fil. 3:20). În fapt, vom face cel mai mult bine pentru această lume păstrându-ne cu îndârjire starea de oameni eliberați de atracțiile amăgitoare ale lumii. Noi le vom sluji cel mai bine comunităților noastre ducând în ele valorile din „cetatea viitoare” (Evrei 13:14). Vom face cel mai mare bine în comunitățile noastre când îi chemăm pe cât mai mulți dintre membrii ei să devină cetățeni ai „Ierusalimului de sus” (Gal. 4:26).

​De aceea, să trăim și să facem atât de mult bine (1 Petru 2:12), încât oamenii din comunitățile noastre să dorească să Îl întâlnească pe Împăratul nostru.