25 mai / Planul lui Dumnezeu cu ocolișurile

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și Îi mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3:17).

Te-ai întrebat vreodată ce face Dumnezeu în timp ce tu cauți unde nu trebuie un lucru pe care l-ai pierdut și ai nevoie disperată de el? El știe exact unde este acel lucru, și totuși te lasă să îl cauți pe unde nu trebuie.

Aveam cândva nevoie de un citat pentru o ediție nouă a cărții mele, Desiring God. Știam că citisem acel citat în cartea lui Richard Wurmbrand. Credeam că este undeva în cartea lui devoțională, Reaching Toward the Heights. Aproape că îl puteam vedea pe pagina din dreapta. Dar nu îl puteam găsi.

Totuși, în timp ce îl căutam, mi-am aruncat privirile peste notițele lui devoționale de pe 30 Noiembrie. În timp ce le citeam, mi-am spus în sinea mea: „Aha, iată de ce Domnul m-a lăsat să caut citatul acela ‚unde nu trebuie’”. În devoționalul din acea zi era o întâmplare care ilustra perfect faptul că nimic nu este pierdut din ceea ce facem în Numele lui Isus – nimic, nici măcar să căutăm unde nu trebuie un anume citat. Iată ce am citit:

Catherine a fost hrănită 20 de ani într-un cămin pentru copii cu retard mintal. Copilul fusese [handicapat mintal] de la început și nu spusese niciodată nici măcar un cuvânt, ci doar avusese o existență vegetativă. Ea fie se holba în tăcere pe pereți, sau făcea mișcări neordonate. Întreaga ei viață însemna să mănânce, să bea apă și să doarmă. Nu părea să participe la vreun lucru din ceea ce se petrecea în jurul ei. Apoi i-a fost amputat un picior. Personalul își dorea ca ea să se simtă mai bine și spera că Domnul avea în curând să o ia la El.
Într-o zi, doctorul l-a chemat pe directorul căminului, cerându-i să vină repede să o vadă. Catherine era pe moarte. În clipa când au intrat în camera ei, au fost surprinși de ce au văzut și auzit. Catherine cânta imnuri creștine pe care le auzise, alegându-le dintre ele pe cele potrivite momentului confruntării cu moartea. Ea a repetat de mai multe ori cântarea din germană care spunea: „Unde își găsește sufletul odihna?” Catherine a cântat vreme de o jumătate de oră cu fața transfigurată, după care a murit liniștită. (Citat preluat din The Best Is Still to Come, Wuppertal: Sonne und Shild)

Este oare risipit vreun lucru făcut în Numele lui Hristos?

​Căutarea mea frustrată și zadarnică după ceea ce aveam nevoie nu a fost un timp pierdut. Nici cântările care i-au fost cântate acestui copil handicapat. Ocolișurile tale agonizante și neplanificate nu sunt lucruri risipite – nu, dacă Îl cauți pe Domnul în lucrarea Lui neașteptată, și faci totul în Numele Lui (Col. 3:17).