26 martie / Cum să găsești desfătare în Cuvântul lui Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! (Ps. 119:103).

Să nu reduci niciodată creștinismul la un lucru conținând cerințe, hotărâri și acțiuni ale voinței. El este un lucru care ține de ceea ce iubim, de ceea ce ne desfată, de ceea ce are un gust bun pentru noi.

Când Isus a venit în lume, omenirea era împărțită după lucrurile pe care oamenii le iubeau. „Odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (Ioan 1:19). Cei neprihăniți și cei răi sunt separați de lucrurile în care își găsesc fericirea – cei neprihăniți în descoperirea lui Dumnezeu în Isus, iar cei răi în calea lumii.

Așadar, cineva poate pune întrebarea aceasta: Cum pot ajunge să îmi găsesc desfătarea în Cuvântul lui Dumnezeu? Răspunsul meu este următorul:

1) roagă-te și cere-I lui Dumnezeu noi papile pe limba inimii tale;

2) meditează asupra promisiunilor uimitoare ale lui Dumnezeu față de poporul Său.

Același psalmist care a spus, „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!” (Ps. 119:103), a spus mai devreme, „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Ps. 119:18). El s-a rugat astfel pentru că a avea ochi spirituali ca să vezi gloria, sau a avea papile sfinte pe limba inimii este un dar de la Dumnezeu. Nimeni nu este înfometat în mod natural și nu își găsește desfătarea în Dumnezeu și în înțelepciunea Lui.

Dar când te rogi, chiar în timp ce te rogi, meditează asupra beneficiilor pe care Dumnezeu le promite poporului Său și asupra bucuriei de a-L avea pe Dumnezeul atotputernic ca Ajutor al tău acum și pe veci. Psalmul 1:3-4 spune că cel care meditează la Cuvântul lui Dumnezeu „este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit. Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul”.

Cine n-ar fi încântat să citească o carte, când lectura ei l-ar schimba din starea de pleavă în cea de cedru puternic al Libanului, dintr-un ținut uscat și prăfuit din Texas într-o livadă din Hawai? Nimeni nu vrea în adâncul ființei lui să fie pleavă – fără rădăcină, fără greutate și fără utilitate. Noi toți vrem să ne extragem putere dintr-un râu adânc al realității, și să devenim oameni roditori și utili.

​Acel râu al realității este Cuvântul lui Dumnezeu, și toți marii sfinți au fost făcuți mari prin el.