3 iunie / Credința în imposibil

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Întărit prin credința lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească (Rom. 4:20-21).

Pavel avea în minte un motiv special pentru care credința proslăvește harul viitor al lui Dumnezeu. Exprimat în termeni simpli, motivul este că această credință ce Îl glorifică pe Dumnezeu constituie o încredere orientată către viitor, o încredere în integritatea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, în toate făgăduințele Lui.

Pavel ilustrează această credință prin răspunsul lui Avraam la făgăduința lui Dumnezeu că el avea să fie tatăl multor neamuri, deși era bătrân și nevasta lui era stearpă (Rom. 4:18). „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut”, adică a avut credință în făgăduința harului viitor al lui Dumnezeu, în ciuda tuturor dovezilor omenești care l-ar fi îndreptat în direcția opusă.

El nu a slăbit în credință când s-a uitat la trupul lui, care era aproape de moarte (pentru că avea aproape 100 de ani), sau când s-a gândit că Sara era stearpă. Nicio necredință nu l-a făcut să se clatine în ce privește făgăduința lui Dumnezeu, ci el a crescut tot mai mult în credință, dându-I glorie lui Dumnezeu și fiind ferm convins că Dumnezeu putea face ceea ce îi făgăduise (Rom. 4:19-21).

Credința lui Avraam a fost o credință în făgăduința lui Dumnezeu de a-l face tatăl multor popoare. Această credință L-a proslăvit pe Dumnezeu pentru că ea și-a îndreptat privirea către toate resursele  atotputernice și supranaturale ale lui Dumnezeu, care erau necesare pentru împlinirea făgăduinței Lui.

Avraam era prea bătrân ca să aibă copii, iar Sara era stearpă. Și nu doar atât, ci cum să faci „multe neamuri” dintr-un fiu sau doi, neamuri despre care Dumnezeu i-a spus lui Avraam că avea să fie tatăl lor? Totul părea imposibil.

​De aceea, credința lui Avraam L-a glorificat pe Dumnezeu fiind pe deplin încredințat că El poate și va face ceea ce, omenește, era imposibil. Aceasta este credința pe care noi suntem chemați să o avem. Credința că Dumnezeu va face pentru noi ceea ce noi n-am putea să facem niciodată.