3 mai / Cum să ceri iertare

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele (1 Ioan 1:9).

Îmi aduc aminte că l-am auzit la seminar pe unul dintre profesorii mei spunând că unul dintre cele mai bune teste ale teologiei cuiva este efectul acelei teologii asupra vieții de rugăciune.

Acest lucru m-a uimit și mi s-a părut adevărat, din cauza a ceea ce se petrecea în propria mea viață. Eu și Noël tocmai ne căsătorisem, și ne făcusem o practică din a ne ruga împreună în fiecare seară. Am observat că, în timpul cursurilor biblice care îmi modelau teologia, lucrul cel mai profund a fost că rugăciunile mele se schimbau substanțial.

Probabil că cea mai importantă schimbare din acea perioadă a fost să învăț să vin cu situația mea înaintea lui Dumnezeu pe temeiul gloriei Sale. Începând cu „sfințească-se Numele Tău” și încheind cu „în Numele lui Isus”, toată rugăciunea avea sensul că gloria Numelui lui Dumnezeu era țelul și temeiul tuturor lucrurilor pentru care mă rugam.

Și ce putere am experimentat în viața mea când am învățat că rugăciunea pentru iertarea păcatelor nu ar trebui să se bazeze doar pe un apel la îndurarea lui Dumnezeu, ci și pe un apel la dreptatea Lui manifestată prin punerea în contul meu a vredniciei ascultării Fiului Său. Dumnezeu este credincios și drept, și îți va ierta păcatele (1 Ioan 1:9).

În Noul Testament, temeiul întregii iertări a păcatelor este revelat mai clar decât fusese în Vechiul Testament, dar temeiul, anume dedicarea lui Dumnezeu față de Numele Lui, nu se schimbă.

Pavel ne învață că moartea lui Hristos a demonstrat neprihănirea lui Dumnezeu prin iertarea păcatelor noastre, și a satisfăcut dreptatea lui Dumnezeu în îndreptățirea celor păcătoși care se sprijină pe Isus, nu pe ei înșiși (Rom. 3:25-26).

Cu alte cuvinte, Hristos a murit odată pentru totdeauna pentru a apăra Numele lui Dumnezeu în ceea ce ar părea o încălcare grosolană a dreptății – achitarea păcătoșilor vinovați pur și simplu de dragul lui Isus. Dar Isus a murit în așa fel încât iertarea „pentru Numele lui Isus” să fie aceeași ca iertarea „pentru Numele lui Dumnezeu”. Aici nu este nicio încălcare a dreptății. Numele lui Dumnezeu, neprihănirea și dreptatea Lui sunt apărate chiar în actul aducerii unei astfel de jertfe care Îl onorează pe Dumnezeu.

​În ultimul Său ceas, pe cruce, Isus a spus: „Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?... Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău!’” (Ioan 12:27-28). Și tocmai asta a făcut Isus – astfel încât El să fie deopotrivă drept și Cel ce îi socotește neprihăniți pe cei ce își pun încrederea în Isus (Rom. 3:26).