30 August / Creșterea Bisericii în felul lui Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță” (Rom. 9:8).

Imaginează-ți-l pe Avraam, patriarhul din Vechiul Testament, ca păstor. Domnul spune: „Te voi binecuvânta și voi crește lucrarea ta”. Dar biserica este stearpă și nu poate avea copii.

Ce face Avraam? Începe să dispere după intervenția supranaturală. El devine tot mai bătrân. Soția lui rămâne stearpă. De aceea, el se hotărăște să împlinească făgăduința lui Dumnezeu pentru un fiu, dar fără intervenție supranaturală. El se culcă cu Agar, roaba nevestei lui (Gen. 16:4). Cu toate acestea, rezultatul nu este un „copil al făgăduinței”, ci un „copil trupesc”, adică Ismael.

Dumnezeu îl șochează pe Avraam spunându-i: „îți voi da un fiu din ea [din nevasta ta, Sara]” (Gen. 17:16). Așa că Avraam exclamă înaintea lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” (Gen. 17:18). El vrea ca lucrarea efortului său natural, omenesc, să fie împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îți va naște un fiu” (Gen. 17:19).

Dar Sara are 90 de ani. Ea a fost stearpă toată viața ei, și a trecut deja la menopauză (Gen. 18:11). Avraam are 100 de ani. Singura nădejde de a avea un copil al făgăduinței ține de o intervenție uimitoare și supranaturală.

Iată ce înseamnă să fie „un copil al făgăduinței” – să fie născut „nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Singurii copii care sunt socotiți copii ai lui Dumnezeu în această lume sunt copiii făgăduinței, care sunt născuți supranatural. În Galateni 4:28, Pavel spune: „Și voi, fraților [creștinilor], ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței”. Voi sunteți „născuți prin Duhul”, nu prin firea pământească (Gal. 4:29).

Gândește-te din nou la Avraam ca păstor. Biserica lui nu crește în felul în care el crede că i-a făgăduit Dumnezeu. El a obosit să tot aștepte intervenția supranaturală. El se îndreaptă către „Agar”-ele metodelor omenești, și decide că îi poate „atrage pe oameni” fără lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt.

Cu toate acestea, ea nu va fi o biserică formată din fii asemenea lui Isaac, ci una de ismailiți – copii din carne, nu copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a salvat din acest fel de succes fatal. Străduiește-te în lucrarea ta, dar îndreaptă-ți mereu privirea către Domnul, cerând de la El lucrarea decisivă și supranaturală. „Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruința este a Domnului” (Prov. 21:31).