30 mai / Ceva cu care să te lauzi

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni (Efes. 2:8-9).

Noul Testament face o legătură între credință și har ca să se asigure că nu ne lăudăm cu ceea ce doar harul poate reuși.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel din Efeseni 2:8. Prin har, prin credință. Există o corelație care păzește libertatea harului. Prin har, prin credință.

Credința este actul sufletelor noastre care se îndepărtează de insuficiența noastră și se îndreaptă către resursele fără plată și atotsuficiente ale lui Dumnezeu. Credința se focalizează pe libertatea lui Dumnezeu de a le da har celor nevrednici. Ea se bazează pe bunătatea lui Dumnezeu.

De aceea, prin natura ei, credința anulează lauda de sine și este potrivită harului. Oriunde credința privește, ea vede har înapoia oricărei fapte vrednice de laudă. De aceea, ea nu se poate lăuda decât în Domnul, Autorul harului.

De aceea, după ce a spus că mântuirea este prin har, prin credință, Pavel adaugă: „Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9). Credința nu se poate lăuda cu bunătatea, competența sau înțelepciunea omenească, pentru că ea se concentrează pe harul fără plată al lui Dumnezeu, care împlinește totul. Oricare ar fi bunătatea pe care credința o vede, ea o vede ca rodul harului.

​Când privește la Cel ce „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare”, credința spune, „Cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Cor. 1:30-31).