31 Decembrie / Repetiția morții

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Îi mături, ca un vis: dimineața, sunt ca iarba, care încolțește iarăși: înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă… Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Ps. 90:5-6, 12).

Pentru mine, sfârșitul unui an este ca sfârșitul vieții. Iar ora 23:59 pe 31 Decembrie este ca momentul morții mele.

Cele 365 de zile ale anului sunt ca o viață în miniatură. Iar aceste ore de final sunt ca ultimele zile din spital, după ce doctorul mi-a spus că sfârșitul vieții mele este foarte aproape. Și în aceste ultime ore, viața mea din acest an trece pe dinaintea ochilor mei, astfel că mă confrunt cu întrebarea inevitabilă: Am trăit cum trebuie acest an? Oare Isus Hristos, Judecătorul neprihănit, îmi va spune, „bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21)?

Eu mă simt foarte privilegiat că așa se încheie acest an din viața mea. Și mă rog ca sfârșitul anului să aibă aceeași semnificație și pentru tine.

Motivul pentru care mă simt privilegiat ține de faptul că este un avantaj deosebit să am parte de o repetiție pentru judecata de la moartea mea. Este un beneficiu foarte mare să repeți odată pe an, pregătindu-te pentru ultima scenă din viața ta. Și asta pentru că dimineața de 1 Ianuarie ne va găsi pe majoritatea dintre noi încă în viață, la începutul unui nou an, în stare să o luăm iar de la capăt.

Ceea ce este deosebit la repetiții este că ele îți arată unde sunt slăbiciunile tale și unde ai greșeli în pregătirea ta, dându-ți timp să schimbi aceste lucruri înainte de a juca scena în fața unei audiențe reale.

Eu cred că, pentru unii dintre voi, gândul morții este atât de morbid, atât de trist, atât de înțesat de durere, încât faceți tot ce vă stă în putință să îl alungați din mințile voastre, în special în perioada de sărbători. Eu cred că acest gest este neînțelept și că vă face un mare deserviciu. Eu am descoperit că există puține lucruri mai transformatoare pentru viața mea cum este o aplecare periodică a gândurilor mele către propria moarte.

Cum capeți o inimă înțeleaptă așa încât să știi cum este cel mai bine să trăiești? Psalmistul răspunde astfel:

„Îi mături, ca un vis: dimineața, sunt ca iarba, care încolțește iarăși: înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă… Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Ps. 90:5-6, 12).

Numărarea zilelor tale înseamnă pur și simplu să îți aduci aminte că viața ta este scurtă și că va trebui să treci în curând prin moarte. Înțelepciunea deosebită – înțelepciunea mare, care îți revoluționează viața – vine din a te apleca periodic în gândurile tale către aceste lucruri.

Criteriul succesului, pe care Pavel l-a folosit ca să-și cântărească viața, a fost acela al păzirii credinței. „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ‚ziua aceea’, Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Tim. 4:7-8). Acesta să fie testul nostru la final de an.

Iar dacă descoperim că nu am păzit credința în acest an care se încheie, putem fi bucuroși, așa cum sunt eu, că această moarte de la final de an este (probabil) doar o repetiție, astfel că înaintea noastră, în noul an, stă o întreagă viață în care avem potențialul de a păzi credința.