31 Ianuarie - Cinci scopuri ale suferinței

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Rom. 8:28).

Noi rareori cunoaștem motivele de ordin secundar care stau în spatele suferințelor noastre, dar Biblia ne oferă motivele majore care ne întăresc credința.

Este bine să avem o cale de a ne aduce aminte de unele dintre acestea așa încât, când suntem afectați dintr-o dată sau avem șansa de a-i ajuta pe alții care trec prin suferință, să ne reamintim de unele dintre adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne ajute să nu ne pierdem nădejdea.

Iată o modalitate de a le memora, sau dacă ți se pare util, alege trei dintre ele și caută să le ții minte.

Scopurile majore ale lui Dumnezeu în suferințele noastre includ următoarele:

Pocăința: Suferința este o chemare care ni se adresează nouă și altora de a ne îndepărta de prețuirea oricărui lucru de pe pământ mai presus de Dumnezeu.

„Sau acei optsprezece inși, peste care a căzut turnul din Siloam, și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel” (Luca 13:4-5).

Încrederea: Suferința este o chemare de a ne încrede în Dumnezeu, nu în proptelile din această lume, despre care noi am crede că ne susțin viața.

"Am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții" (2 Cor. 1:8-9)

Neprihănirea: Suferința este disciplina Tatălui nostru iubitor, așa încât să ajungem să fim părtași neprihănirii și sfințeniei Lui.

„Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește”... Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii" (Evrei 12:6, 10-11).

Răsplata: Suferința produce pentru noi o răsplată mare în Ceruri, răsplată care va depăși de o mie de ori orice pierdere am avea aici, pe pământ.

"Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă" (2 Cor. 4:17).

În final, reamintire: Suferința ne aduce aminte că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să sufere pentru ca suferința noastră să nu fie condamnarea lui Dumnezeu, ci lucrarea Lui prin care ne purifică.

"... să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui" (Fil. 3:10).

Așadar, este de înțeles că inima creștinului va striga în suferință, „De ce?”, întrucât noi nu cunoaștem cea mai mare parte a motivelor secundare pentru care suferim – de ce acum, de ce în felul acesta, de ce atât de îndelung? Dar nu lăsa ca necunoașterea acestor motive să te facă să treci cu vederea ajutorul uriaș pe care Dumnezeu îl dă în Cuvântul Lui spunându-ne care sunt scopurile Lui primare pentru noi:

​„Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, și cum Domnul este plin de milă și de îndurare” (Iacov 5:11).