5 aprilie / Cărțile de la Judecată

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Și toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului, care a fost junghiat (Apoc. 13:8).

Mântuirea este asigurată pentru toți cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieții.

Motivul pentru care numele noastre scrise în cartea vieții ne garantează mântuirea este că acea carte este denumită „cartea vieții Mielului, care a fost junghiat”. Cei ale căror nume se găsesc în această carte nu sunt mântuiți pe baza faptelor lor bune. Ei sunt mântuiți pe baza junghierii lui Hristos.

Dar Ioan spune în Apocalipsa 20:12 că „i-am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea”. Așadar, dacă suntem mântuiți pe baza junghierii lui Hristos, cum este posibil ca ceea ce am făcut în viețile noastre, lucruri scrise în „cărțile” din pasajul menționat, să facă parte din judecata noastră?

Răspunsul este că acele cărți în care sunt scrise faptele noastre conțin suficiente dovezi că noi suntem ai lui Hristos, așa încât ele funcționează ca o confirmare publică a credinței noastre și a unirii noastre cu Hristos.

Iată ce spune Apocalipsa 21:27: „nimic întinat nu va intra în ea [Noul Ierusalim], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului”. Aici vedem rezultatul faptului că cei scriși în „cartea vieții” nu doar că nu pier, ci nici nu au comportamente detestabile, păcătoase.

Gândește-te, de exemplu, la tâlharul de pe cruce. Isus a spus că acel om avea să meargă în Rai (Luca 23:43). Dar cum va arăta judecata în cazul lui, la momentul când aceste cărți se vor deschide? Peste 99.9% din viața lui va fi caracterizată de păcat.

Mântuirea lui va fi pecetluită de sângele lui Hristos. Numele lui se va afla în cartea vieții Mielului, care a fost junghiat.

Apoi Dumnezeu va deschide cărțile. În primul rând, El va folosi întreg șirul vieții de păcat al acelui om spre glorificarea jertfei supreme a Fiului Său. În al doilea rând, Dumnezeu va citi ultima pagină, unde este scrisă transformarea dramatică a acelui tâlhar de pe cruce. Această lucrare a lui Dumnezeu din viața lui, scrisă în cărți și care se va vedea în ziua de apoi, va constitui confirmarea publică a credinței și a unirii cu Hristos a acelui tâlhar. Iar Hristos va fi temeiul mântuirii lui, nu faptele sale.

De aceea, când eu afirm că ceea ce este scris în cărți este o confirmare publică a credinței și a unirii noastre cu Hristos, eu nu vreau deloc să spun că acele cărți vor conține mai multe fapte bune decât fapte rele.

​Eu vreau să spun că acolo va fi înscris acel fel de viață în Hristos care va demonstra realitatea credinței – realitatea nașterii din nou și a unirii cu Hristos. Iată felul în care noi, creștinii, vom păși în acea zi: încrezători că condamnarea noastră este un lucru care ține de trecut (Rom. 8:1), că numele noastre sunt scrise în cartea vieții și că Acela care a început în noi lucrarea cea bună o va desăvârși în ziua lui Hristos.