Bucurii de Neclintit Tematici: Războiul spiritual Satana

5 Ianuarie – Vrăjmașul nostru fără dinți

John Piper

Ascultă Pauză

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

​Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce (Col. 2:13-15).

Motivul pentru care unirea cu Hristos schimbă atât de mult lucrurile pentru cel credincios este că Hristos a obținut o biruință decisivă asupra diavolului la Calvar. El nu l-a îndepărtat Satana din lume, dar l-a dezarmat până acolo încât arma condamnării i-a fost smulsă din mână.

El nu îi poate acuza pe cei credincioși de păcate neiertate. Aceasta ar fi singura acuzație care ne-ar putea distruge. De aceea, el nu ne poate duce la pierzare totală. El poate să ne rănească fizic și emoțional – chiar să ne ucidă. El poate să ne ispitească și să îi incite pe alții împotriva noastră, dar nu ne poate distruge.

Triumful decisiv din Coloseni 2:13-15 se datorează faptului că „zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră”, a fost țintuit pe cruce. Diavolul a făcut din acel zapis principala lui acuzație împotriva noastră. Acum, el nu mai are cu ce acuzație să vină în tribunalul Cerului. El este neajutorat să facă lucrul pe care dorește cel mai mult: să ne condamne. El nu mai poate face asta. Hristos a purtat condamnarea noastră. Diavolul este dezarmat.

O altă modalitate de exprimare a acestui adevăr se găsește în Evrei 2:14-15: „[Hristos S-a făcut om] pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor”.

​Moartea încă rămâne vrăjmașul nostru, dar ea este o dezbrăcată de putere. Otrava viperei a fost scursă. Ghimpele mortal a dispărut. Boldul morții era păcatul. Iar puterea de condamnare a păcatului stătea în cerința Legii. Dar mulțumiri fie aduse lui Hristos, care a satisfăcut cerințele Legii. „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Cor. 15:55).

Din devoționalul „Bucurii de Neclintit”

Sus