7 februarie / Izbăviri în ceasul al unsprezecelea

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Doamne, adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!” (Luca 23:42).

Unul dintre lucrurile care îți ucid cel mai puternic nădejdea este că ai încercat atât de îndelung să te schimbi, dar nu ai avut succes.

Te uiți înapoi și te gândești: la ce folos? Chiar dacă aș experimenta o creștere mare și bruscă, îmi rămâne atât de puțin timp de trăit pe această nouă cale, încât nu pare să compenseze și să facă o mare diferență prin comparație cu atât de mulți ani de eșecuri.

Fostul hoț (tâlharul de pe cruce de lângă Isus) a mai trăit un singur ceas după convertirea lui. Apoi a murit. El a fost schimbat. A trăit pe cruce ca un om nou, cu atitudini și acțiuni noi (nu L-a mai batjocorit pe Isus). Dar 99,99% din viața lui a fost irosită. Oare au contat acele ultime ceasuri ale vieții lui noi? 

Da, au contat infinit. Acest fost tâlhar, ca noi toți, va sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos pentru a da socoteală pentru viața lui: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Cor. 5:10). Ce mărturie va da viața lui în aceea zi în ce privește nașterea sa din nou și unirea cu Hristos? Cum va confirma viața lui starea sa de om nou în Hristos?

Ceea ce va conta atunci vor fi ultimele sale ceasuri de viață. Acest om a fost un om nou. Credința lui a fost reală. El a fost unit cu adevărat cu Hristos. Neprihănirea lui Hristos este a lui. Păcatele lui sunt iertate.

Iată ce vor proclama ultimele sale ore din viață la judecata de apoi. El este schimbat! Iar schimbarea lui a contat. Ea a fost și va fi o mărturie frumoasă a puterii harului lui Dumnezeu și a realității credinței și a unirii sale cu Hristos.

Dar hai să ne întoarcem la lupta noastră pentru schimbare. Eu nu spun că acei credincioși care se luptă în viețile lor ar fi nemântuiți la fel cum fusese tâlharul la un moment dat. Eu spun pur și simplu că ultimii ani și ultimele ceasuri ale vieții sunt ceea ce contează.

Dacă în ultima parte, de 1%, din viețile noastre putem să biruim asupra unui obicei păcătos îndelung sau a vreunui defect din esența persoanelor noastre, aceea va fi o mărturie frumoasă a puterii harului, și va fi o mărturie în plus (nu singura) la judecata de apoi în favoarea credinței noastre în Hristos și a unirii noastre cu El.

​Tu, cel care te lupți, prinde curaj. Continuă să ceri, să cauți și să bați. Continuă să privești la Hristos. Dacă Dumnezeu primește glorie prin mântuirea tâlharilor în al 11-lea ceas, cu siguranță că El are scopurile Sale pentru care a așteptat până acum ca să-ți dea eliberarea pe care ai căutat-o atâția ani.