7 iunie / Noi trăim prin credință

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine (Gal. 2:20).

Credința se potrivește perfect cu harul viitor al lui Dumnezeu. Ea corespunde libertății și atotsuficienței harului. Și ea ne atrage atenția către vrednicia și credibilitatea glorioasă a lui Dumnezeu.

Una dintre implicațiile importante ale acestei concluzii este că credința care îndreptățește și credința care sfințește nu sunt două feluri diferite de credință. „A sfinți” are sensul simplu de a face sfânt sau de a transforma după asemănarea lui Hristos. Și totul este prin har.

De aceea, trebuie să fie și prin credință, căci credința este actul sufletului care face legătura cu harul, care îl primește, care îl canalizează ca puterea ascultării, și care păzește harul ca să nu fie zădărnicit prin lauda omenească.

Pavel face explicită această legătură dintre credință și sfințire în Galateni 2:20 („trăiesc în [prin] credința”). Sfințirea are loc prin Duhul și prin credință, un alt fel de a spune că este prin har și prin credință. Duhul este „Duhul harului” (Evrei 10:29). Dumnezeu ne face sfinți prin Duhul, dar Duhul lucrează prin credința în Evanghelie.

Motivul simplu pentru care credința care îndreptățește este de asemenea credința care sfințește ține de faptul că deopotrivă îndreptățirea și sfințirea sunt lucrarea harului suveran. Credința este ceea ce corespunde harului. Îndreptățirea și sfințirea nu sunt același fel de lucrare (îndreptățirea fiind atribuirea neprihănirii, pe când sfințirea este infuzarea neprihănirii), dar ambele sunt lucrarea harului. Sfințirea și îndreptățirea sunt „har după har” (Ioan 1:16).

Corolarul uman al harului fără plată al lui Dumnezeu este credința. Dacă atât îndreptățirea cât și sfințirea sunt lucrări ale harului, este natural ca ambele să aibă loc prin credință.