Bucurii de Neclintit

9 aprilie / Vorbește cu Dumnezeu, nu doar despre El

John Piper

Ascultă Pauză

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine (Ps. 23:4).

Forma în care este scris Psalmul 23 este instructivă.

În versetele 1-3, David se referă la Dumnezeu folosind pronumele „El”:

(1) Domnul este Păstorul meu…

(2) El mă paște în pășuni verzi…

(3) [El] mă duce la ape de odihnă;

(4) [El] îmi înviorează sufletul…

Apoi, în versetele 4 și 5, David se referă la Dumnezeu folosind pronumele „Tu”:

(1) Nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

(2) Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

(3) Tu îmi întinzi masa în fața protivnicilor mei;

(4) [Tu] îmi ungi capul cu untdelemn…

Ulterior, în versetul 6, el se întoarce la prima formă de adresare:

(1) Voi locui în Casa Domnului.

Lecția pe care o putem învăța din această formă este că n-ar trebui să vorbim prea mult despre Dumnezeu, fără a-I vorbi lui Dumnezeu.

Orice creștin este cel puțin un teolog amator – adică o persoană care încearcă să înțeleagă caracterul și căile lui Dumnezeu, și apoi să pună aceste lucruri în cuvinte. Dacă nu am fi niște mici teologi, n-am putea să ne spunem niciodată vreun lucru bun unul altuia, sau să Îi spunem ceva lui Dumnezeu, despre Dumnezeu, și vom fi reciproc de foarte puțin ajutor în credință.

Dar ceea ce am învățat de la David, din Psalmul 23 și din alți psalmi, este că ar trebui să îmi împletesc teologia cu rugăciunea. Ar trebui să îmi întrerup frecvent vorbirea despre Dumnezeu ca să Îi vorbesc lui Dumnezeu.

La scurt timp după afirmația teologică, „Dumnezeu este generos”, ar trebui să vină rugăciunea care să spună: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru generozitatea Ta”.

Pe călcâiele afirmației că „Dumnezeu este glorios” ar trebui să vină rugăciunea „Doamne, ador gloria Ta”.

​Așa trebuie să stea lucrurile, dacă vrem să simțim prezența reală a lui Dumnezeu în inimile noastre, dincolo de a ne gândi la ea în mințile noastre și de a o descrie cu buzele noastre.

Din devoționalul „Bucurii de Neclintit”

Sus