​Îi mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus, și despre dragostea, pe care o aveți față de toți sfinții, din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei (Col. 1:3-5).

Problema bisericii de azi nu este că am avea prea mulți oameni îndrăgostiți de Cer. Problema nu este că cei ce se consideră creștini se izolează de lume, petrecându-și jumătate din zilele lor citind Scriptura și cealaltă jumătate cântând despre bucuria lor în Dumnezeu, fiind în același timp indiferenți față de nevoile acestei lumi. Nu asta se petrece! Poporul lui Dumnezeu nu este atât de plin de dragoste pentru Dumnezeu încât să își petreacă jumătate din zilele lor în Cuvântul Lui.

Problema este că ei petrec zece minute citind Scriptura, apoi jumătate de zi făcând bani, și cealaltă jumătate iubind și reparând lucrurile pe care își cheltuie banii.

Nu gândirea cerească este ce împiedică dragostea pentru cei pierduți și răniți din această lume. Gândirea lumească este ceea ce împiedică dragostea, chiar și atunci când este deghizată într-o rutină religioasă la sfârșit de săptămână.

Unde sunt cei ale căror inimi sunt atât de îndrăgostite de gloria făgăduită a Cerului încât să se simtă ca niște străini și călători pe pământ? Unde sunt cei care au gustat din frumusețea veacului viitor, ajungând la convingerea că diamantele lumii arată ca marmura într-un magazin de chilipiruri, și că distracția lumii este seacă, iar cauzele morale ale lumii sunt prea mici pentru că nu se uită suficient de bine la eternitate? Unde sunt astfel de persoane?

Evident, ele nu sunt în robie față de internet, față de mâncare, băutură, somn, petreceri, ieșiri la pescuit, navigație sau umblare de colo-colo. Un astfel de om este un om liber într-o țară străină. Iar singura lui întrebare este aceasta: Cum pot să îmi maximizez bucuria în Dumnezeu pentru toată veșnicia, în timp ce sunt un străin pe acest pământ? Iar răspunsul lui este întotdeauna același: prin truda dragostei. Crescându-și bucuria în Dumnezeu cu orice preț, dacă este posibil ca, astfel, și alții să fie părtași ei.

Un singur lucru satisface inima celor a căror comoară este în Cer: lucrarea Cerului. Iar Cerul este o lume a iubirii!

Ceea ce leagă mâinile dragostei și le face ineficace nu sunt funiile Cerului, ci iubirea de bani, de plăceri, confort și aplauzele altora – acestea sunt funiile egoismului care leagă mâinile dragostei. Iar puterea de a rupe aceste funii este nădejdea creștină. „Am auzit despre credința voastră în Hristos Isus, și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții, din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri” (Col. 1:4-5).

​O spun iar cu toată convingerea din mine: nu gândirea cerească este ceea ce împiedică manifestarea dragostei pe acest pământ, ci gândirea lumească. De aceea, marele izvor al dragostei este încrederea puternică și eliberatoare dată de nădejdea creștină.

[Domnul] vă va întări până la sfârșit, în așa fel ca să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru (1 Cor. 1:8-9).

De ce anume depinzi ca să te asiguri că ai o credință care va dura până la revenirea lui Isus?

Întrebarea nu este: Crezi în siguranța veșnică a mântuirii? Întrebarea este: Cum suntem ocrotiți în siguranță?

Oare perseverența credinței noastre depinde decisiv de bizuirea noastră pe hotărârea proprie? Sau depinde decisiv de lucrarea lui Dumnezeu de a ne păstra credincioși?

Un adevăr minunat și măreț al Scripturii este că Dumnezeu este credincios și îi va ocroti pe veci pe cei pe care El i-a chemat. Încrederea noastră că suntem siguri pe veci este încrederea că Dumnezeu va face orice este necesar ca să ne păstreze până la sfârșit în credință!

Certitudinea veșniciei nu este mai mare decât certitudinea că Dumnezeu ne va ocroti, menținându-ne în credință chiar acum. Dar acea certitudine este măreață pentru toți cei pe care Dumnezeu i-a chemat.

Există cel puțin trei pasaje ale Scripturii care exprimă chemarea lui Dumnezeu și ocrotirea din partea Lui în felul acesta.

1. „El [Domnul] vă va întări [ocroti] până la sfârșit, în așa fel ca să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru” (1 Cor. 1:8-9).

2. „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta” (1 Tes. 5:23-24).

3. „Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl, și păstrați pentru Isus Hristos: îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite” (Iuda 1-2). (Vezi aceeași realitate prezentată și în Romani 8:30, Filipeni 1:6, 1 Petru 1:5 și Iuda 24.)

„Credincioșia” lui Dumnezeu garantează că El îi va ocroti și păstra pe veci pe toți cei pe care El i-a chemat.

El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Rom. 8:32).

Dumnezeu dezbracă fiecare durere de puterea ei distrugătoare. Trebuie să crezi acest lucru, altfel nu vei prospera, sau poate că nici nu vei supraviețui ca un creștin în fața presiunilor și ispitelor vieții moderne.

Există atâta durere, atâtea decepții și descurajări, atâtea controverse și presiuni. Nu știu unde m-aș fi îndreptat dacă n-aș fi crezut că Dumnezeul atotputernic ia fiecare decepție, fiecare descurajare, fiecare controversă, fiecare presiune și fiecare durere, și o dezbracă de puterea ei distrugătoare, făcând-o să lucreze spre creșterea bucuriei mele în Dumnezeu.

Ia aminte bine la cuvintele uimitoare ale lui Pavel din 1 Corinteni 3:21-23: „Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu”. Lumea este a noastră. Viața este a noastră. Moartea este a noastră. De aici, eu înțeleg că Dumnezeu domnește atât de suprem pentru aleșii Lui, încât orice lucru cu care ne confruntăm în viața de ascultare și slujire va fi supus prin mâna puternică a lui Dumnezeu și făcut slujitor sfințeniei noastre și bucuriei noastre veșnice în Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu este de partea noastră și dacă El este Dumnezeu, atunci este adevărat că nimic nu poate avea succes împotriva noastră. El nu Și-a scutit propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, astfel că El ne va da infailibil și liber toate lucrurile împreună cu El – toate lucrurile – lumea, viața, moartea și Dumnezeu însuși.

Romani 8:32 este un prieten prețios. Făgăduința harului viitor de la Dumnezeu este pur și simplu copleșitoare. Dar fundamentul este cu totul important, iar eu l-am denumit logica Raiului. Aici este un loc în care să stăm împotriva tuturor obstacolelor. Dumnezeu nu L-a scutit nici pe propriul Fiu! De aceea... de aceea! Logica Raiului, a Cerului! De aceea, cu atât mai mult El nu va scuti niciun efort ca să ne dea toate lucrurile pentru care Hristos a murit – toate lucrurile, toate lucrurile bune și toate lucrurile rele lucrează împreună spre binele nostru!

​Totul este la fel de sigur pe cât este de cert că El L-a iubit pe Fiul Său!

La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine, și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, și s-o audă toate Neamurile. Și am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin (2 Tim. 4:16-18).

În dimineața aceasta mi-au rămas ochii insistent alipiți de aceste cuvinte magnifice și zdrobitoare. Pavel se afla în custodie, în Roma. Atât cât știm, el n-a mai fost niciodată eliberat de atunci. Ultima lui epistolă ajunge la un final ca acesta.

Gândește-te și fii uimit!

El era abandonat: „nimeni n-a fost cu mine”. Era bătrân și fusese un slujitor loial. Se afla într-un oraș străin, departe de casă, înconjurat de dușmani și în pericolul morții. De ce? Răspuns: ca să poată scrie această frază prețioasă pentru sufletele noastre descurajate, temătoare sau singure: „Dar Domnul a stat lângă mine!”

O, cât de mult iubesc aceste cuvinte! Când ești părăsit de prietenii apropiați, strigi împotriva lui Dumnezeu? Oare oamenii din viața ta sunt cu adevărat dumnezeul tău? Sau ești încurajat de acest adevăr magnific: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20) – indiferent cine te-ar părăsi? Îți întărești inima cu acest jurământ inexorabil: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5)?

Atunci hai să spunem, „Domnul a stat lângă mine!”

Întrebare: Care era pericolul din 2 Timotei 4:18? Răspuns: ca Pavel să nu ajungă în Împărăția cerească a Domnului! Dar Pavel se ridică împotriva acestei amenințări și exclamă: „Domnul mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească”.

Întrebare: Cum era amenințată ajungerea lui Pavel în Împărăția cerească? Răspuns: prin „lucrurile rele”. „Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească”.

Întrebare: Cum ar fi putut o faptă rea să amenințe ajungerea lui Pavel în Împărăția cerească? Răspuns: ispitindu-l să își abandoneze dedicarea față de Hristos, prin neascultare.

Întrebare: Era această ispită „gura leului” din care el a fost salvat? Răspuns: Da. „Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință” (1 Petru 5:8-9).

Întrebare: Cine primește gloria pentru faptul că Pavel nu s-a supus acestei ispite satanice, ci a îndurat până la sfârșit în credință și ascultare? Răspuns: „A Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin” (1 Petru 5:10-11). „A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin” (2 Tim. 4:18).

​Întrebare: De ce? Nu a fost Pavel cel care a rămas ferm? Răspuns: „Domnul a stat lângă mine, și m-a întărit!”

Dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre (1 Cor. 15:17).

Iată mai jos zece lucruri uimitoare despre învierea lui Isus:

1) Un Mântuitor care nu mai poate muri niciodată. „Întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui” (Rom. 6:9).

2) Pocăința. „Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui, și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor” (F.A. 5:30-31).

3) Nașterea din nou. „După îndurarea Sa cea mare, [Dumnezeu] ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3).

4) Iertarea păcatelor. „Dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre” (1 Cor. 15:17).

5) Duhul Sfânt. „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți” (F.A. 2:32-33).

6) Nicio condamnare pentru cei aleși. „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi!” (Rom. 8:34).

7) Părtășia personală cu Isus și protecția Lui. „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

8) Dovada judecății viitoare. „[Dumnezeu] a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care le-a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți” (F.A. 17:31).

9) Salvarea de la mânia viitoare a lui Dumnezeu. „Să-L așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tes. 1:10; Rom. 5:9).

10) Învierea noastră din morți. „Știm că Cel ce L-a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus, și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi” (2 Cor. 4:14; Rom. 6:4; 8:11; 1 Cor. 6:14; 15:20).