TESTUL CRĂCIUNULUI
OPINII POPULARE DESPRE SĂRBĂTORI
Ei bine, când vine vorba de sărbătorile de iarnă, cei mai mulți români cred că ele încep la Sfântul Nicolae şi se încheie de Anul Nou. Totuși, după tradiție, ele încep la 15 Noiembrie, odată cu Postul Crăciunului, şi se termină pe 7 Ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul.
Între multele sărbători din această perioadă, Crăciunul este cel mai important. Tradițional, ea este celebrată ca ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Referitor la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului sunt multe obiceiuri, opinii şi informații pe care le cred oamenii, însă ar fi surprinzător să afli că multe nu au nicio legătură cu felul cum Sfânta Scriptură (Biblia) vorbește despre Nașterea Domnului Iisus Hristos.
Tot mai mulți oameni cred că istoria nașterii lui Iisus Hristos este doar o poveste, că personajele – Iosif, Maria, păstorii, îngerii și chiar Iisus – nu au fost reale, ci au fost doar parte dintr-o poveste frumoasă.
De-a lungul istoriei, oamenii au răspândit tot felul de lucruri neadevărate despre Nașterea Mântuitorului, încât s-a ajuns ca astăzi să se înlocuiască adevărul Nașterii lui Iisus cu povești despre Moș Crăciun, reni şi alte personaje, care cu adevărat nu există și nu au nicio legătură cu Iisus. Totuși evenimentele primului Crăciun au fost cât se poate de reale şi merită să fie cunoscute așa cum s-au petrecut acum aproape 2000 de ani. Iar locul unde putem descoperi adevărul despre Naștere este Biblia.
Între multele sărbători din această perioadă, Crăciunul este cel mai important. Tradițional, ea este celebrată ca ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Referitor la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului sunt multe obiceiuri, opinii şi informații pe care le cred oamenii, însă ar fi surprinzător să afli că multe nu au nicio legătură cu felul cum Sfânta Scriptură (Biblia) vorbește despre Nașterea Domnului Iisus Hristos.
Tot mai mulți oameni cred că istoria nașterii lui Iisus Hristos este doar o poveste, că personajele – Iosif, Maria, păstorii, îngerii și chiar Iisus – nu au fost reale, ci au fost doar parte dintr-o poveste frumoasă.
De-a lungul istoriei, oamenii au răspândit tot felul de lucruri neadevărate despre Nașterea Mântuitorului, încât s-a ajuns ca astăzi să se înlocuiască adevărul Nașterii lui Iisus cu povești despre Moș Crăciun, reni şi alte personaje, care cu adevărat nu există și nu au nicio legătură cu Iisus. Totuși evenimentele primului Crăciun au fost cât se poate de reale şi merită să fie cunoscute așa cum s-au petrecut acum aproape 2000 de ani. Iar locul unde putem descoperi adevărul despre Naștere este Biblia.
TU CE ȘTII DESPRE SĂRBĂTORI?
Fă următorul test de cunoștințe despre Nașterea lui Iisus Hristos, selectând răspunsul tău, apoi verifică-te.
1. Cine le-a spus părinților, Iosif şi Maria, să meargă la Betleem? (A) Un înger; (B) Un profet; (C) Păstorii; (D) Cezar; (E) Nu se știe.
2. Cum au călătorit Maria şi Iosif din Nazaret la Betleem? (A) Cu trenul; (B) Pe jos; (C) Călare pe un măgăruș; (D) În sanie trasă de cai; (E) Nu se știe.
3. Câți magi s-au închinat lui Iisus în ziua Nașterii Lui? (A) Trei; (B) Patru; (C) Cinci; (D) Nici unul; (E) Nu se știe.
4. Ce semnifică Numele lui Iisus? (A) „Dumnezeu este dragoste”; (B) „Dumnezeu stăpânește”; (C) „Dumnezeu mântuiește”; (D) „Cel preaiubit”; (E) Nu se știe.
Răspunsurile corecte sunt: 1-D; 2-E; 3-D; 4-C
1. Cine le-a spus părinților, Iosif şi Maria, să meargă la Betleem? (A) Un înger; (B) Un profet; (C) Păstorii; (D) Cezar; (E) Nu se știe.
2. Cum au călătorit Maria şi Iosif din Nazaret la Betleem? (A) Cu trenul; (B) Pe jos; (C) Călare pe un măgăruș; (D) În sanie trasă de cai; (E) Nu se știe.
3. Câți magi s-au închinat lui Iisus în ziua Nașterii Lui? (A) Trei; (B) Patru; (C) Cinci; (D) Nici unul; (E) Nu se știe.
4. Ce semnifică Numele lui Iisus? (A) „Dumnezeu este dragoste”; (B) „Dumnezeu stăpânește”; (C) „Dumnezeu mântuiește”; (D) „Cel preaiubit”; (E) Nu se știe.
Răspunsurile corecte sunt: 1-D; 2-E; 3-D; 4-C
EXPLICAȚII UIMITOARE
Poate că deja ești contrariat să afli că nu cunoști foarte bine istoria adevărată a Nașterii Mântuitorului. Asta pentru că adevărul despre Iisus Hristos se găsește în Biblie, nu în opinia populară şi nici măcar în tradiții. Iată explicațiile răspunsurilor corecte la întrebări.
Biblia spune că Iosif şi Maria au mers la Betleem datorită unui ordin dat de Cezar, Împăratul Romei, care îi obliga pe oameni să participe la un recensământ. „În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea” (Luca 2:1).
Referitor la călătorie, Biblia nu conține niciun verset care să spună felul cum Maria şi Iosif ar fi călătorit de la Nazaret către Betleem. Evident, pe atunci nu existau trenuri, iar în zona Israelului nu prea ninge, nici măcar iarna, deci sunt slabe șanse pentru o sanie cu zurgălăi. Cât privește călătoria pe un măgăruș, ținând cont de relieful accidentat al zonei, ar fi fost extrem de incomod ca o femeie însărcinată în luna a 9-a să meargă călare o distanță atât de mare. Biblia spune că „... pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască” (Luca 2:6). Asta arată că Iosif şi Maria erau deja în Betleem de ceva vreme, dar nu ni se spune cum au sosit acolo şi de câtă vreme.
Despre magi, Biblia nu precizează câți erau – „după ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim” (Matei 2:1). „Niște” înseamnă minim doi, dar nu se spune câți cu precizie. Puteau fi trei, puteau fi mai mulți. Nu putem ști cu precizie câți erau.
Apoi citim că ei au sosit mai întâi la Ierusalim, nu la Betleem, s-au întâlnit cu împăratul Irod, apoi cu preoții Templului din Ierusalim, şi abia după aceea L-au vizitat pe Iisus la Betleem. Mai citim şi că ei L-au vizitat pe când El şi părinții Lui erau într-o casă, şi Pruncul nu mai era în iesle (Matei 2:11). După plecarea lor din Betleem, împăratul Irod a ordonat uciderea tuturor bebelușilor mai mici de 2 ani – „...pe toți pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2:16). Deci, la vizita magilor, Mântuitorul deja crescuse un pic. Magii, așadar, nu s-au închinat Mântuitorului în momentele imediat după nașterea Lui, ci cel mai probabil mai târziu, când Iisus avea aproape 2 ani. Prin urmare, răspunsul corect la întrebarea 3 este D, pentru că în ziua nașterii lui Iisus, nu I s-a închinat nici un mag, ci ei au venit mai târziu să I se închine.
Iar numele „Iisus” vine de la Iosua (Ieșua), care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este Cel care mântuiește”, subliniind faptul că nu există altă cale.
Interesant, nu? Te rugăm, citește mai departe. Ceea ce este extraordinar în legătură cu Nașterea lui Iisus de-abia acum începe.
Biblia spune că Iosif şi Maria au mers la Betleem datorită unui ordin dat de Cezar, Împăratul Romei, care îi obliga pe oameni să participe la un recensământ. „În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea” (Luca 2:1).
Referitor la călătorie, Biblia nu conține niciun verset care să spună felul cum Maria şi Iosif ar fi călătorit de la Nazaret către Betleem. Evident, pe atunci nu existau trenuri, iar în zona Israelului nu prea ninge, nici măcar iarna, deci sunt slabe șanse pentru o sanie cu zurgălăi. Cât privește călătoria pe un măgăruș, ținând cont de relieful accidentat al zonei, ar fi fost extrem de incomod ca o femeie însărcinată în luna a 9-a să meargă călare o distanță atât de mare. Biblia spune că „... pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască” (Luca 2:6). Asta arată că Iosif şi Maria erau deja în Betleem de ceva vreme, dar nu ni se spune cum au sosit acolo şi de câtă vreme.
Despre magi, Biblia nu precizează câți erau – „după ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim” (Matei 2:1). „Niște” înseamnă minim doi, dar nu se spune câți cu precizie. Puteau fi trei, puteau fi mai mulți. Nu putem ști cu precizie câți erau.
Apoi citim că ei au sosit mai întâi la Ierusalim, nu la Betleem, s-au întâlnit cu împăratul Irod, apoi cu preoții Templului din Ierusalim, şi abia după aceea L-au vizitat pe Iisus la Betleem. Mai citim şi că ei L-au vizitat pe când El şi părinții Lui erau într-o casă, şi Pruncul nu mai era în iesle (Matei 2:11). După plecarea lor din Betleem, împăratul Irod a ordonat uciderea tuturor bebelușilor mai mici de 2 ani – „...pe toți pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2:16). Deci, la vizita magilor, Mântuitorul deja crescuse un pic. Magii, așadar, nu s-au închinat Mântuitorului în momentele imediat după nașterea Lui, ci cel mai probabil mai târziu, când Iisus avea aproape 2 ani. Prin urmare, răspunsul corect la întrebarea 3 este D, pentru că în ziua nașterii lui Iisus, nu I s-a închinat nici un mag, ci ei au venit mai târziu să I se închine.
Iar numele „Iisus” vine de la Iosua (Ieșua), care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este Cel care mântuiește”, subliniind faptul că nu există altă cale.
Interesant, nu? Te rugăm, citește mai departe. Ceea ce este extraordinar în legătură cu Nașterea lui Iisus de-abia acum începe.
ADEVĂRUL DESPRE PRUNCUL IISUS
Winston Churchill spunea odată că „ocazional, oamenii se întâlnesc în viață cu adevărul, dar, paradoxal, trec pe lângă el ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic”. În privința religiei, acesta este un adevăr trist şi, din nefericire, indiferența omului față de adevărul biblic despre Dumnezeu are consecințe nu doar în viața pământească, ci şi în cea veșnică.
Problema este că Nașterea lui Iisus Hristos trece atât de neobservată în semnificația ei reală, așa cum o prezintă Biblia, iar oamenii se concentrează de Crăciun exclusiv pe ei înșiși, ca şi cum ar sărbători propria zi de naștere, pe când adevăratul Sărbătorit – Iisus Hristos – a devenit absent din casele și sufletele oamenilor.
Dar de ce S-a născut oare Hristos? Ce scop a avut nașterea Lui? Şi Cine a fost El până la urmă, dacă nașterea Lui a avut impact atât de mare asupra lumii întregi, încât anii se numără plecând de la acest eveniment?
DUMNEZEU ÎNTRUPAT
Biblia spune că Iisus Hristos este Dumnezeu: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Biblia mai spune că El, Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, „S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14). Dumnezeu a locuit printre noi!
CREATORUL LUMII ȘI AL TĂU
Evanghelia după Ioan continuă astfel: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, şi viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:3-4). Altfel spus, Iisus Hristos, Dumnezeul-Fiul, este şi Creatorul universului, Creatorul vieții. El e Cel căruia toți Îi datorăm viețile, şi tot ceea ce avem vine de la El.
Când noi ne rugăm rugăciunea „Tatăl nostru” recunoaștem practic că suntem dependenți de El, că „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11) vine de la El. „El le dă tuturor viață, şi suflare şi toate” (Fapte 17:25). „El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc” (Iov 12:10). Îți dai seama că tot ce ai, că fiecare clipă din viața ta depinde de El? Merită Dumnezeu să Îl respectăm şi să Îl onorăm, nu? „Tot ce are suflare, să-L laude pe Domnul!” (Ps.150:6)
Dar cum au reacționat oare oamenii la un astfel de eveniment extraordinar, când Dumnezeu, Dătătorul de viață, Cel căruia fiecare om Îi datorează închinare, respect şi reverență pentru viață, pentru binecuvântări, pentru familie, pentru tot ceea ce are? L-au cinstit ei oare? L-au onorat şi respectat ei? L-au tratat ca pe Dumnezeul lor, urmând cuvintele din colindul „Veniți cu credință…”?
Hai să vedem ce s-a petrecut mai departe. Am văzut că este vital să cunoști adevărul despre Dumnezeu, fiindcă viața ta depinde de asta.
Problema este că Nașterea lui Iisus Hristos trece atât de neobservată în semnificația ei reală, așa cum o prezintă Biblia, iar oamenii se concentrează de Crăciun exclusiv pe ei înșiși, ca şi cum ar sărbători propria zi de naștere, pe când adevăratul Sărbătorit – Iisus Hristos – a devenit absent din casele și sufletele oamenilor.
Dar de ce S-a născut oare Hristos? Ce scop a avut nașterea Lui? Şi Cine a fost El până la urmă, dacă nașterea Lui a avut impact atât de mare asupra lumii întregi, încât anii se numără plecând de la acest eveniment?
DUMNEZEU ÎNTRUPAT
Biblia spune că Iisus Hristos este Dumnezeu: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Biblia mai spune că El, Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, „S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14). Dumnezeu a locuit printre noi!
CREATORUL LUMII ȘI AL TĂU
Evanghelia după Ioan continuă astfel: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, şi viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:3-4). Altfel spus, Iisus Hristos, Dumnezeul-Fiul, este şi Creatorul universului, Creatorul vieții. El e Cel căruia toți Îi datorăm viețile, şi tot ceea ce avem vine de la El.
Când noi ne rugăm rugăciunea „Tatăl nostru” recunoaștem practic că suntem dependenți de El, că „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11) vine de la El. „El le dă tuturor viață, şi suflare şi toate” (Fapte 17:25). „El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc” (Iov 12:10). Îți dai seama că tot ce ai, că fiecare clipă din viața ta depinde de El? Merită Dumnezeu să Îl respectăm şi să Îl onorăm, nu? „Tot ce are suflare, să-L laude pe Domnul!” (Ps.150:6)
Dar cum au reacționat oare oamenii la un astfel de eveniment extraordinar, când Dumnezeu, Dătătorul de viață, Cel căruia fiecare om Îi datorează închinare, respect şi reverență pentru viață, pentru binecuvântări, pentru familie, pentru tot ceea ce are? L-au cinstit ei oare? L-au onorat şi respectat ei? L-au tratat ca pe Dumnezeul lor, urmând cuvintele din colindul „Veniți cu credință…”?
Hai să vedem ce s-a petrecut mai departe. Am văzut că este vital să cunoști adevărul despre Dumnezeu, fiindcă viața ta depinde de asta.
ADEVĂRUL DESPRE OAMENI
Ei bine, Biblia continuă spunând că „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). În vremea când Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, a locuit printre „ai Săi”, le-a slujit hrănindu-i, vindecându-i de boli, eliberându-i pe unii de demoni, dar, cel mai important, le-a promis garanția vieții veșnice tuturor acelora care voiau ca păcatele lor să fie iertate şi care recunoșteau înaintea Lui neputința de a se mântui singuri, crezând în schimb în Iisus Hristos. Dar ei L-au respins, L-au batjocorit, L-au scuipat şi, în ultimă instanță, L-au şi ucis. De ce oare? Pentru ce motiv ar vrea un om să ucidă pe cineva care dorește să îi facă numai bine?
Biblia spune că „odată venită Lumina [adică Iisus] în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele” (Ioan 3:19-20). Acesta este un adevăr valabil şi astăzi, şi se aplică tuturor oamenilor, chiar dacă majoritatea nu vor să recunoască asta. Nimănui nu i-ar plăcea ca, după ce a făcut o faptă rea, să vină de unul singur şi să recunoască ce a făcut. N-am auzit de șoferi care să vină singuri la poliție şi să se denunțe că au circulat peste viteza legală fără să îi fi detectat vreun radar, nici de vreun politician corupt care să se predea de bunăvoie procurorilor.
Biblia spune că de la început, de la păcatul lui Adam şi Eva, toți oamenii au păcătuit şi păcătuiesc. „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu...Căci toți au păcătuit şi sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:11,23).
Dar ce este păcatul? Biblia spune că „păcatul este fărădelege” (1Ioan 3:4), altfel spus, păcatul este încălcarea Poruncilor. Oridecâteori minți (orice fel de minciună), furi (indiferent de valoarea furtului sau dacă furi de pe internet ori din timpul de la serviciu) este păcat. Și nu e nevoie decât de un furt ca să fii hoț și pasibil de pedeapsă.
Mai mult, Iisus Hristos a spus că „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui” (Matei 5:28), iar disprețul şi ura faţă de aproapele nostru sunt considerate egale crimei: „oricine urăște pe aproapele său este un ucigaș” (1 Ioan 3:15).
Oridecâteori nu ai ascultat de părinți, sau când nu L-ai respectat pe Dumnezeu folosind vorbe urâte despre El, înjurături sau glume pe seama Lui, sau când nu L-ai pus mai presus de orice în viața ta, ai păcătuit împotriva Creatorului tău. Biblia mai spune şi că: „Cine știe să facă bine şi nu face, săvârșește un păcat” (Iacov 4:17).
Dumnezeu declară că niciun mincinos (Apoc.21:7), hoț, curvar, închinător la idoli, blasfemiator (1Cor. 6:9-10) sau ucigaș (1 Ioan 3:15) nu va avea viața veșnică, ci va fi judecat de Iisus Hristos (Ioan 5:22) şi trimis în Iad pentru toată veșnicia (Apoc. 20). Iar Biblia arată că Iadul e un loc atât de groaznic, încât ar fi mai bine să îți tai mâna care păcătuiește, decât să ajungi în Iad datorită ei (Matei 18:8-11).
Biblia spune că „odată venită Lumina [adică Iisus] în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele” (Ioan 3:19-20). Acesta este un adevăr valabil şi astăzi, şi se aplică tuturor oamenilor, chiar dacă majoritatea nu vor să recunoască asta. Nimănui nu i-ar plăcea ca, după ce a făcut o faptă rea, să vină de unul singur şi să recunoască ce a făcut. N-am auzit de șoferi care să vină singuri la poliție şi să se denunțe că au circulat peste viteza legală fără să îi fi detectat vreun radar, nici de vreun politician corupt care să se predea de bunăvoie procurorilor.
Biblia spune că de la început, de la păcatul lui Adam şi Eva, toți oamenii au păcătuit şi păcătuiesc. „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu...Căci toți au păcătuit şi sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:11,23).
Dar ce este păcatul? Biblia spune că „păcatul este fărădelege” (1Ioan 3:4), altfel spus, păcatul este încălcarea Poruncilor. Oridecâteori minți (orice fel de minciună), furi (indiferent de valoarea furtului sau dacă furi de pe internet ori din timpul de la serviciu) este păcat. Și nu e nevoie decât de un furt ca să fii hoț și pasibil de pedeapsă.
Mai mult, Iisus Hristos a spus că „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui” (Matei 5:28), iar disprețul şi ura faţă de aproapele nostru sunt considerate egale crimei: „oricine urăște pe aproapele său este un ucigaș” (1 Ioan 3:15).
Oridecâteori nu ai ascultat de părinți, sau când nu L-ai respectat pe Dumnezeu folosind vorbe urâte despre El, înjurături sau glume pe seama Lui, sau când nu L-ai pus mai presus de orice în viața ta, ai păcătuit împotriva Creatorului tău. Biblia mai spune şi că: „Cine știe să facă bine şi nu face, săvârșește un păcat” (Iacov 4:17).
Dumnezeu declară că niciun mincinos (Apoc.21:7), hoț, curvar, închinător la idoli, blasfemiator (1Cor. 6:9-10) sau ucigaș (1 Ioan 3:15) nu va avea viața veșnică, ci va fi judecat de Iisus Hristos (Ioan 5:22) şi trimis în Iad pentru toată veșnicia (Apoc. 20). Iar Biblia arată că Iadul e un loc atât de groaznic, încât ar fi mai bine să îți tai mâna care păcătuiește, decât să ajungi în Iad datorită ei (Matei 18:8-11).
ÎN SFÂRȘIT, O VESTE BUNĂ
Nu prea par acestea vești bune de sărbători, nu-i așa? Există totuși o veste bună pentru tine. Îți amintești ce am spus că înseamnă “Iisus”? „Dumnezeu mântuiește”. Ce legătură are asta cu Nașterea lui Iisus? Iată despre ce este vorba.
Biblia spune: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). În iubirea Lui faţă de oameni, Dumnezeu S-a întrupat pe pământ în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul Său. Iisus a trăit o viață fără păcat şi a murit pe cruce pentru a plăti pedeapsa pe care noi o meritam, pentru păcatele noastre. A luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele care ar trebui să ne condamne pe fiecare la Iad. Apoi El a înviat din mormânt, învingând moartea şi garantând astfel învierea noastră viitoare pentru o viață veșnică în Rai cu El!
În altă parte, Biblia spune: „Căci PRIN HAR ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este DARUL LUI DUMNEZEU. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes.2:8-9).
Mântuirea este deci o favoare, un DAR de la Dumnezeu pentru aceia care recunosc că sunt vinovați de păcat înaintea Lui şi care își pun încrederea numai în Iisus Hristos pentru plata păcatelor lor.
Dacă noi am putea obține mântuirea prin orice am face noi, inclusiv fapte bune sau chiar părere de rău, ar fi inutilă nașterea, viața şi moartea lui Hristos: „căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Gal. 2:21).
Ce ar trebui să faci pentru a avea viața veșnică şi a nu fi judecat de Dumnezeu?
Biblia spune „Pocăiți-vă şi întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3:19). Adică să îți pară atât de rău de păcatele tale încât să le urăști şi să renunți la ele. Dacă te pocăiești (îți mărturisești păcatele şi te lași de ele) şi dacă îți pui încrederea numai în jertfa lui Iisus Hristos pentru mântuirea ta, nu vei mai merge în Iad, deoarece El a plătit pentru tine pe cruce, odată pentru totdeauna. Nu amâna! „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7), pentru că „...cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (Ioan 3:36).
Azi te-ai întâlnit cu adevărul. Vei trece pe lângă acest adevăr şi acest dar fără egal ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?
Biblia spune: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). În iubirea Lui faţă de oameni, Dumnezeu S-a întrupat pe pământ în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul Său. Iisus a trăit o viață fără păcat şi a murit pe cruce pentru a plăti pedeapsa pe care noi o meritam, pentru păcatele noastre. A luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele care ar trebui să ne condamne pe fiecare la Iad. Apoi El a înviat din mormânt, învingând moartea şi garantând astfel învierea noastră viitoare pentru o viață veșnică în Rai cu El!
În altă parte, Biblia spune: „Căci PRIN HAR ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este DARUL LUI DUMNEZEU. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes.2:8-9).
Mântuirea este deci o favoare, un DAR de la Dumnezeu pentru aceia care recunosc că sunt vinovați de păcat înaintea Lui şi care își pun încrederea numai în Iisus Hristos pentru plata păcatelor lor.
Dacă noi am putea obține mântuirea prin orice am face noi, inclusiv fapte bune sau chiar părere de rău, ar fi inutilă nașterea, viața şi moartea lui Hristos: „căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Gal. 2:21).
Ce ar trebui să faci pentru a avea viața veșnică şi a nu fi judecat de Dumnezeu?
Biblia spune „Pocăiți-vă şi întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3:19). Adică să îți pară atât de rău de păcatele tale încât să le urăști şi să renunți la ele. Dacă te pocăiești (îți mărturisești păcatele şi te lași de ele) şi dacă îți pui încrederea numai în jertfa lui Iisus Hristos pentru mântuirea ta, nu vei mai merge în Iad, deoarece El a plătit pentru tine pe cruce, odată pentru totdeauna. Nu amâna! „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7), pentru că „...cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (Ioan 3:36).
Azi te-ai întâlnit cu adevărul. Vei trece pe lângă acest adevăr şi acest dar fără egal ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?
