Nu este oare ideea de membralitate în biserică un concept american modern?

Imposibil.

1. Romanii din perioada antică înțelegeau că fiecare cetățean trebuie să fie membru al societății lor în același fel în care mâinile, ochii, picioarele și așa mai departe sunt toate membre ale trupului nostru.

2. Noul Testament susține că toți creștinii sunt mădulare (membre) unul pentru celălalt, pentru că noi suntem toți membre ale trupului lui Hristos (Rom. 12:5).

3. Biserica Noului Testament a fost compusă din oameni care se alăturaseră public bisericii locale, așa încât Pavel a putut vorbi despre faptul că, de exemplu în cazul bisericii din Corint, aceasta ar putea să știe cine este „în interiorul” și cine este „în afara” acesteia (1 Cor. 5:12-13).

4. Biserica din Corint l-a exclus pe un păcătos care nu dorea să se pocăiască prin „voința majorității” (2 Cor. 2:6, lit. ESV), ceea ce presupune un grup de oameni clar definit, care aveau cu toții, ca grup, dreptul de a acționa ca o biserică.

5. Chiar și ideea de a exclude pe cineva din biserică din cauza unui păcat față de care nu există pocăință (v. Matei 18:15-20, 1 Cor. 5:1-13 și 2 Cor. 2:6) presupune existența unui grup clar, bine definit, la care persoana respectivă să fi aparținut anterior excluderii. Dacă n-ar exista calitatea oficială de membru în Noul Testament, atunci învățăturile Domnului Isus și ale lui Pavel cu privire la disciplina bisericii ar fi lipsite de sens. Dacă o persoană nu aparține oficial bisericii, cum ar putea fi exclusă din biserică?