Ultima scrisoare

Dragă prietene,

Ai putea să citești rândurile de mai jos cu atenție și apoi, dacă ești de acord cu ce scrie în ele, să semnezi, dându-ți acordul?

                                             *   *   *

M-AM HOTĂRÂT

M-am hotărât să perseverez în păcat și să merg după obiceiurile și modelul celor din jurul meu – chiar dacă mă va costa pierderea sufletului meu și mă va face să suport condamnarea veșnică.

M-am hotărât să Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu – să nu Îl primesc drept Mântuitor al meu și nici să nu Îi permit să stăpânească peste ființa mea. M-am hotărât să nu accept iertarea pe care Dumnezeu mi-o oferă în Evanghelie, chiar dacă acest lucru a costat viața lui Isus ca ea să îmi fie disponibilă – și chiar dacă știu că va trebui să pier pe vecie, dacă nu sunt părtaș ei. M-am hotărât să nu mă supun căii de mântuire pe care Dumnezeu a hotărât-o și să fiu mulțumit cu pierzarea veșnică! M-am hotărât în mintea mea să nu fiu vreodată dispus să primesc mântuirea fără plată, prin credința în Domnul Isus Hristos. Nu vreau așa ceva!

M-am hotărât… să resping mesajul lui Dumnezeu, să înfrunt dreptatea Lui, să sfidez puterea Lui, să refuz îndurarea Lui, să bravez în fața amenințării mâniei Sale și să îmi împietresc inima împotriva tuturor invitaților Lui, a tuturor îndemnurilor Lui, a tuturor avertismentelor Lui și a tuturor promisiunilor Lui!

M-am hotărât să nu mă supun autorității Lui, să nu pun la inimă chemările Lui, să nu cred în Fiul Său, să nu mă pocăiesc de păcatele mele, să nu iubesc Numele Lui și să nu mă supun poruncilor Lui!

Sunt hotărât să rămân în starea aceasta, așa încât știu că în cer nu va fi niciodată bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ca urmare a convertirii mele.

Nu voi dezerta niciodată din armata Satanei, nu voi renunța niciodată la obiceiurile mele păcătoase, nu voi cere niciodată îndurare din mâna lui Dumnezeu și nici nu voi lua vreodată crucea ca să Îl urmez pe Hristos!

M-am hotărât să continui în viața mea stricată, să perseverez pe calea păcătoasă pe care sunt și acum, să rămân alipit de tovarășii mei carnali și, chiar dacă acest lucru nu mă asigură decât de condamnarea mea veșnică, așa să fie!

Nu vreau să primesc mântuirea în termenii lui Dumnezeu, nu vreau să cedez și să accept să fiu mântuit doar prin har, nu vreau să iau jugul lui Hristos asupra mea și nici să mă pocăiesc spre a fi slujitorul și supusul Lui – chiar dacă Raiul și toată gloria veșniciei ar putea fi căpătate prin acest lucru.

Dacă nu pot scăpa de mânia lui Dumnezeu – decât prin credință, pocăință și sfințenie – atunci hotărârea mea este să merg în Iad, căci sunt ferm hotărât să nu mă supun lui Dumnezeu în astfel de condiții!

Nu are niciun rost ca predicatorul să-și cheltuie energia pe mine! Hotărârea mea este luată – eu voi fi propriul meu stăpân și voi merge pe calea pe care mi-am ales-o! Nimeni nu are dreptul să se amestece peste viața mea, căci nu voi răni pe nimeni, decât pe mine însumi!

Nu am nicio obiecție în privința mersului la biserică sau a participării în formalisme religioase – dar nu voi accepta vreodată să dau inima mea lui Dumnezeu, să fiu răstignit față de lumea aceasta și să fac din slava lui Dumnezeu scopul vieții mele. De aceea, sunt gata să primesc consecințele acestei hotărâri.

Dacă acestea sunt lucrurile cerute de la cei ce trebuie să fie creștini adevărați – atunci trebuie să te oprești să mi le ceri, căci nu mă voi supune! Oprește-te din toate încercările de a mă converti, căci hotărârea mea este deja luată! Am auzit sute de predici, am citit eu însumi Biblia – dar mi-am împietrit inima împotriva tuturor celor pe care l-am auzit și, de aceea, n-am de gând să mă supun niciodată !

Nu-mi mai vorbi despre dragostea Mântuitorului, nu-mi mai vorbi despre plăcerea sfințeniei, nici despre groaza morții, nici spre judecata înfricoșată, nici despre bucuriile Raiului, nici despre agoniile Iadului – căci nu mă vei convinge niciodată să mă supun lui Dumnezeu și să caut mântuirea sufletului meu. Spun toate acestea întrucât hotărârea este luată în inima mea, iar comportamentul meu zilnic este dovadă suficientă pentru aceasta! M-am hotărât să nu mă supun, indiferent care vor fi consecințele!

Voi continua să îmi trăiesc viața la fel ca și până acum! Nu vreau să fiu slujitorul lui Hristos! Nu vreau să fiu copilul lui Dumnezeu! Vreau să mă supun doar Satanei! Vreau să urmez doar mersul acestei lumi rele! Vreau să slujesc doar poftelor și plăcerilor mele!

Iată, aici este dovada că mă angajez în această hotărâre cu însăși semnătura mea: ________________.

                                                                                    *  *   * 

Vei semna tu această declarație? Ai putea să-ți pui sigiliul, semnătura, peste aceste afirmații? De ce te temi, atunci? De ce eziți?

Nu vorbesc faptele tale mai puternic decât cuvintele? Nu este viața ta zilnica o dovadă mai puternică decât să-ți așterni numele peste o afirmație care spune același lucru? Dacă nu spui lucrurile de mai sus în cuvinte – dar acționezi în felul lor – atunci unde este diferența? Crezi că Dumnezeu nu poate citi limbajul vieții tale? Iar dacă afirmi lucrurile de mai sus prin viața ta zilnică – atunci de ce nu îndrăznești să iei creionul și să semnezi cu numele tău?

Judecata va începe în curând, iar cărțile vor fi deschise – moment când nelegiuirile și nebunia ta vor fi date pe față înaintea întregii lumi!

E bine, vei semna rândurile de mai sus? De ce nu? Sunt ele adevărate în cazul tău sau nu?

(de James Smith)