Este disciplina bisericii relevantă pentru mine?

Dacă ai copii, probabil că ai simțit acel nod în gât – „of” – când conștientizezi că este momentul să-ți disciplinezi unul dintre copii. Ajungi în felul acesta să lași ca acel sentiment să explice circumstanțele extenuante în care te găsești. Te gândești de două ori dacă învățăturile pe care i le-ai dat au fost clare. Totuși, în clipa aceasta, realitatea te copleșește ca un miros urât: copilul este vinovat. Mândrețea ta prețioasă, care îți răpește inima, este vinovată de neascultare flagrantă. Sau a mințit. Sau și-a lovit sora în față. De data aceasta, dragostea te obligă să o disciplinezi. Of.

„Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Prov. 3:12).

„Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată” (Prov. 13:24).

„Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori” (Prov. 19:18).

Versete izbitoare, nu-i așa? Eșecul de a ne disciplina copiii înseamnă să-i urâm. Înseamnă că abandonăm orice nădejde în cazul lor. Înseamnă să fim dintre cei care le doresc moartea. Dragostea disciplinează. Și este treaba noastră, ca părinți, să ne disciplinăm copiii. Facem acest lucru cu dragoste și spre viață.

„Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții” (Prov. 6:23).

La fel cum este slujba unui părinte să-și disciplineze copiii, tot așa este și slujba ta, creștine, să participi la practicarea disciplinei în biserica ta. Știai asta? Acest lucru este elementar pentru a fi creștin și membru de biserică pe cât este de elementar pentru un părinte să-și disciplineze copilul. Este parte din a-L urma pe Isus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18:15).

Acest lucru poate fi greu de auzit. Poate că Matei 18 produce un „of” în el însuși. Dar iată ce înseamnă să fii prieten adevărat:

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase” (Prov. 27:6).

Ce este disciplina bisericii? Răspunsul, mai pe larg, este că ea constă în corectarea păcatului în biserică. Răspunsul final constă în îndepărtarea cuiva din calitatea de membru al bisericii din cauza unui păcat față de care nu se pocăiește, păcat de care acea persoană refuză să se lase.

De ce practicăm disciplina? Biblia, acea carte care merge împotriva intuiției noastre și a societății în care trăim, afirmă că Dumnezeu ne disciplinează „pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui”. Ea continuă astfel: „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:10b-11).

Vrei roada păcii și a neprihănirii pentru tine și biserica ta? Dacă nu, ignoră disciplina.

„Ferice de omul, pe care-l pedepsești Tu, Doamne, și pe care-l înveți din Legea Ta” (Ps. 94:12).

Îmi amintesc de prima dată când am folosit o pereche de foarfece pe un tufiș de trandafiri din grădina din față. Nu mă simțeam pregătit. Eram foarte emoționat. „Ar trebui cu adevărat să tai aceste ramuri? Nu va răni oare planta dacă fac asta?” Dar am mers înainte și le-am tăiat – prin credință. Un an mai târziu, acel tufiș era plin de boboci.

Așadar, noi practicăm disciplina din dragoste, spre sfințenie, sănătate și creștere spirituală. Dar noi disciplinăm și pentru a ne păstra mărturia. La ce bună ar mai fi sarea dacă și-ar pierde gustul, întreba Domnul Isus, sau lumina dacă stă ascunsă sub un obroc (Matei 5:13-16)?

Societatea modernă face presiuni constante la adresa creștinismului. Creștinismul nominal secătuiește. Creștinii trebuie să știe cine sunt „ei”. Iar lumea trebuie să cunoască cine suntem „noi”. Disciplina ne ajută să trasăm linia de demarcație între biserică și lume. Ea clarifică mărturia bisericii și puterea ei ca o comunitate distinctă și o societate diferită. Scopul acestei ediții a revistei este acela de a te ajuta să te achiți de această responsabilitate, fie că ești lider al bisericii, fie membru al ei. Da, practica disciplinei poate fi abuzată. Mergi înainte cu pași mici. Tratează fiecare caz în parte. Fii sigur că acționezi doar în dragoste. Greșește înspre har. Dar mergi înainte în ascultare, știind că toate căile Domnului sunt neprihănite și bune.

Despre autor: Jonathan Leeman este directorul editorial al 9Marks, și unul dintre prezbiterii de la Cheverly Baptist Church din Cheverly, Maryland. Îl puteți găsi pe Twitter la @JonathanDLeeman.

Acest articol a fost adaptat după introducerea din cartea lui Jonathan Leeman, „Understanding Church Discipline”, (Nashville: B&H, 2016), 1-2, 4, 5, 8.