Este biblic conceptul de membralitate în biserică?

„Mireasa lui Hristos nu poate fi adulteră. Ea este chemată să fie curată și necoruptă. Ea cunoaște o singură casă. Ea își păzește patul cu modestie și sfințenie. Ea păzește toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu. Ea îi veghează fiii pe care i-a născut pentru Împărăție. Oricine este separat de Biserică și se alătură unei curve, este separat de făgăduințele făcute Bisericii. Acela care abandonează Biserica lui Hristos va căpăta pedeapsa din partea lui Hristos. Un astfel de om este un păgân, un străin, un vrăjmaș. Niciun om nu-L poate avea pe Dumnezeu de Tată, dacă nu are Biserica de mamă”.

Ciprian, Tratat despre unitatea Bisericii, p. 6.

Aveam 28 de ani când am devenit păstorul Highland Village First Baptist Church (acum purtând numele The Village Church). Avusesem parte de un început dificil în experiența mea timpurie cu biserica și, în acea vreme, nu trecusem de faza „dezamăgirii” în legătură cu biserica locală.

Cu toată onestitatea, pot spune că nu eram sigur la acea vreme că ideea de membru în biserică era o chestiune biblică. În ciuda acestui lucru, Duhul Sfânt îmi făcea foarte clar faptul că aveam să păstoresc această biserică mică din suburbiile Dallas-ului.

Highland Village First Baptist Church era o biserică de tipul „seeker-sensitive”, după modelul Willow Creek, și nu exista un proces oficial de acceptare a participanților ca membri, deși biserica lucra în mod activ la creionarea unui astfel de proces și dorea opinia și participarea din partea noului lor păstor. Eu aveam o înțelegere solidă asupra caracterului universal al bisericii, dar nu eram atât de bine versat – ba chiar, așa cum am spus, eram întrucâtva sceptic – cu privire la biserica locală. Am început să creștem destul de rapid cu noi membri, cei mai mulți tineri și adeseori oameni în jurul vârstei de 20 de ani, care nu aveau în mod uzual cunoștință cu privire la ce înseamnă biserica sau chiar veneau din niște contexte grele în relație cu bisericile lor. Lor le plăcea The Village pentru că eram „diferiți”. Acest lucru mi s-a părut întotdeauna ciudat, pentru că nu făceam nimic altceva decât să predicăm și să cântăm.

În conversațiile cu acești bărbați și femei, am început să aud lucruri precum „Biserica este coruptă. Totul are de-a face cu banii și cu egoul păstorului”, sau „Eu Îl iubesc pe Isus, problema pe care o am este legată de biserică”.

Remarca favorită pentru mine era următoarea: „Când organizezi biserica, ea își pierde din putere”. Chiar dacă, ocazional, exista ceva ce rezona în mine cu aceste comentarii – și eu aveam probleme legate de autoritate și dedicare, ca mai toți din generația mea – am descoperit că aceste comentarii erau totuși aducătoare de confuzie, întrucât erau făcute chiar de oamenii care luau parte la serviciile bisericii unde eram păstor.

DOUĂ ÎNTREBĂRI DIN Evrei 13:17

Având deja conflicte legate de alte doctrine, pe care le vedeam cu mult mai importante, m-am întrebat dacă nu cumva ar fi fost necesar ca această temă, a membralității în biserică, să fie lăsată deoparte pentru ceva vreme. La momentul acela mă pregăteam să predic din cartea Evrei și „se întâmpla” să ne aflăm la capitolul 13, când mi-a sărit în ochi versetul 17: „Ascultați de mai marii voștri, și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos”.

M-am gândit imediat la două întrebări. Prima era aceasta: „Dacă nu există nicio cerință biblică de a aparține unei biserici locale, atunci de ce lideri ar trebui să asculte un creștin și cui să se supună?” A doua, o întrebare mult mai personală, suna astfel: „Pentru cine o să dau eu socoteală, ca păstor?”

Aceste două întrebări au declanșat cercetarea mea după o înțelegere biblică a bisericii locale, și ele au plecat de la ideea de autoritate și supunere.

În ceea ce privește prima întrebare, Scriptura le poruncește clar creștinilor să se supună grupului de prezbiteri și să-i cinstească (Evrei 13:17, 1 Tim. 5:17). Dacă nu există o înțelegere legată de calitatea de membru în biserica locală, atunci cui să ne supunem și de cine să ascultăm? Se referă acest text la titlul de „prezbiter” din orice biserică? Ar trebui ca un creștin să se supună și să asculte de acei ciudați din Westboro Baptist? Dacă vrei să asculți de Scriptură, ar trebui cumva să pichetezi înmormântările soldaților, așa cum pare să sugereze păstorul bisericii Westboro?

Legat de a doua întrebare, Scriptura îi poruncește clar unui grup de prezbiteri să îngrijească de anumiți oameni (1 Petru 5:1-5; v. și F.A. 20:29-30). Ca păstor, voi fi eu tras la răspundere pentru toți creștinii din zona metropolitană Dallas? Există multe biserici în Dallas care au diferențe semnificative din punct de vedere teologic și filozofic, dacă este să le comparăm cu biserica noastră. Voi da eu socoteală pentru ceea ce liderii acestora vor predica în grupurile lor mici, pentru felul în care își vor cheltui banii și pentru preocuparea lor concretă în ce privește misiunea globală?

CUM STAU LUCRURILE CU DISCIPLINA BISERICII?

După ce am luat în considerare chestiunile autorității și supunerii, cea de-a doua problemă care și-a făcut loc în studiul meu pe tema bisericii locale a fost învățătura biblică legată de disciplina bisericii.

Se poate observa această practică în mai multe locuri din Scriptură, dar niciun text nu este mai clar ca 1 Corinteni 5:1-12. În acest pasaj, Pavel confruntă biserica din Corint pentru că aproba comportamentul unui bărbat care trăia în imoralitate sexuală, lipsit de pocăință. Corintenii celebrau acest lucru ca și cum ar fi fost parte din harul lui Dumnezeu, dar Pavel îi avertizează că acest tip de răutate n-ar trebui să-i facă să se laude, ci mai degrabă să îl deplângă. El îi numește aroganți și le spune să-l îndepărteze pe acel bărbat spre distrugerea firii pământești, cu nădejdea mântuirii sufletului lui. În versetele 11-12, Pavel vorbește deschis despre această problemă: „Ci v-am scris să n-aveți niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că își zice ‚frate’, totuși este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați. În adevăr, ce am eu să îi judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să-i judecați pe cei dinăuntru?”

Experiența mea tristă arată că foarte puține biserici mai practică disciplina, însă aceasta este o temă pentru un alt articol. Întrebarea mea legată de acest text este simplă: cum ai putea să „dai afară” pe cineva, dacă acea persoană nu este mai întâi acceptată ca membru? Dacă nu există niciun angajament față de comunitatea locală a credinței, atunci cum să dai pe cineva afară din acea comunitate? Disciplina bisericii nu va putea funcționa dacă nu există aplicat conceptul de membru în biserica locală.

MULȚIMI DE ALTE DOVEZI ÎN SPRIJINUL IDEII DE MEMBRALITATE

Există și alte dovezi din Scriptură care susțin ideea membralității în biserica locală.

În Faptele Apostolilor 2:37-47, vedem că există o consemnare numerică a acelora care L-au mărturisit pe Hristos și care au fost umpluți de Duhul Sfânt (v. 41), ca și o acceptare a faptului că Biserica urmărea creșterea (v. 47).

În Faptele Apostolilor 6:1-6 vedem cum au loc alegeri pentru a rezolva o problemă specifică și o acuzație adusă prezbiterilor.

În Romani 16:1-16, vedem ceea ce pare să fie conștientizarea a ce este și cine este membru în biserică.

În 1 Timotei 5:3-16, vedem o învățătură clară legată de felul în care trebuie tratate văduvele în biserică, iar în versetele 9-13 citim următoarele:

„O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună. Dar pe văduvele tinere să nu le primești: pentru că atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintâi. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit”.

Iată în acest text criteriile ce trebuie folosite pentru cine poate și cine nu poate să beneficieze de programul de îngrijire a văduvelor din Efes. Biserica locală din Efes este organizată, și lucrează după un plan.

Am putea să continuăm cu acest subiect, punând întrebări despre felul în care putem să fim ascultători de poruncile lui Dumnezeu din 1 Corinteni 12 și Romani 12, dacă nu am fi conectați la o comunitate locală a credinței, legată printr-un angajament. Totuși, ca să analizăm în detaliu toate pasajele posibile necesită mai mult spațiu decât am în acest articol.

PLANUL LUI DUMNEZEU ESTE SĂ APARȚINEM BISERICILOR LOCALE

Când începi să vezi aceste pasaje, devine clar că planul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa este ca noi, credincioșii, să aparținem unei comunități locale a credinței. Acest lucru este spre protejarea și maturizarea noastră, ca și spre binele altora.

Dacă tratezi biserica locală ca pe un fel de bufet eclesiologic, vei diminua grav posibilitatea maturizării tale. Da, creșterea în evlavie poate să mă rănească. De exemplu, atunci când interacționez cu alții în biserica locală, încetineala mea în zel este scoasă la iveală, la fel ca lipsa mea de răbdare; încetineala în rugăciune și faptul că sunt ezitant în a mă apropia de cei mai neînsemnați (Rom. 12:11-16). Totuși, această interacțiune îmi oferă în același timp oportunitatea de a fi confruntat de către frații mei, cu dragoste, de cei care se află în tranșee alături de mine, biserica locală fiind în același timp un loc sigur pentru mărturisire și pocăință. Dar când biserica este locul la care participi fără să te alături, asemenea unui bufet eclesiologic, ai putea să te întrebi pe bună dreptate dacă nu cumva ești predispus să o părăsești ori de câte ori inima ta începe să fie scoasă la iveală prin Duhul Sfânt, și când începe să aibă loc lucrarea reală în inimă.

Care este ideea de bază? Membralitatea în biserica locală este o chestiune de ascultare biblică, nu de preferință personală.

Despre autor: Matt Chandler este păstorul principal al The Village Church din Dallas, Texas.

Nota editorului: „Seeker-sensitive” este un termen generic atribuit acelor biserici care își planifică și organizează serviciile de închinare și activitățile bisericii pentru ca vizitatorii să se poată acomoda cât mai bine în auditoriul acestora, fără a fi confruntați sau deranjați în ce privește situația lor spirituală.