Slujirea femeilor acolo unde nu există „lucrare cu femeile”

Pe măsură ce oamenii au vizitat biserica noastră, mulți m-au întrebat, fiind soția păstorului – „Conduci lucrarea cu femeile?” sau „Conduci studiul biblic cu surorile?” De-a lungul timpului, am ajuns tot mai încrezătoare în abilitatea mea de a răspunde în felul următor: „Nu, de fapt nu conduc nimic!”

Pe de altă parte, sunt ferm dedicată ucenicizării femeilor și doresc să le vorbesc din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, eu și soțul meu am simțit că nevoia cea mai mare în acești ani timpurii ai „replantării” bisericii noastre este ca eu să mă concentrez pe tranziția familiei noastre și pe a iubi și sluji biserica noastră fără a-mi asuma responsabilitatea de a conduce o lucrare oficială cu femeile în biserică.

Acest lucru ridică o întrebare: este totuși un lucru necesar să existe în biserica locală o lucrare oficială cu femeile pentru a le putea griji eficient?

În situația noastră, prezbiterii au condus congregația, convingând-o să prioritizeze întâlnirea noastră de duminică dimineața ca fiind mai importantă decât orice alte evenimente planificate. În diminețile de duminică, asemenea bărbaților, femeile participă la întâlnirea de închinare publică și rugăciune, și primesc învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu.

Când vorbim despre programele bisericii, noi folosim adesea termenii „vița și aracul”. Ne petrecem oare timp și alocăm resurse construirii unui arac – programe, evenimente, comitete etc. – când de fapt nu prea există viță care să urce pe arac. Sau suntem dedicați cumva dezvoltării trupului având ca scop să vedem mai multă roadă în Evanghelie, roadă care se multiplică? Noi dorim să avem o viță care este atât de vie și înfloritoare, încât să ne gândim apoi cu multă înțelepciune la acele elemente de suport care să o ajute cel mai bine. Această perspectivă ne va fi utilă atunci când ne uităm la ce ar trebui să fie „lucrarea cu femeile”.

PROGRAME SAU OAMENI?

Ar trebui ca toate bisericile să înceapă un studiu biblic oficial cu femeile doar pentru că asta fac toate bisericile „bune”? Evident că nu. Își vor îndrepta privirile femeile în altă parte pentru că noi n-avem în biserica noastră o întâlnire specială cu ele? Poate. Dar dacă cineva este dispus să părăsească o biserică doar pentru că nu există un eveniment izolat așezat în calendar, atunci probabil că biserica noastră n-ar fi satisfăcut în niciun caz pretențiile unor astfel de persoane.

Acest lucru este trist, pentru că nenumărați oameni au comentat apreciativ despre comunitatea bogată spiritual care crește în biserica noastră și care a adus beneficii numeroase în viețile multora, în special în viețile femeilor. Așadar, cum dezvoltăm noi – și cum ai putea să dezvolți tu – acest fel de cultură sănătoasă a bisericii fără a avea un calendar plin de evenimente oficiale pentru femei?

Iată câteva lucruri care îmi vin în minte.

1. BIBLIA ESTE SUFICIENTĂ.

Noi am organizat doar câteva evenimente de-a lungul ultimilor ani, chiar dacă am ales să nu avem o lucrare oficială cu femeile, un studiu biblic regulat cu femeile sau vreo tabără pentru femei. Și totuși, femeile din biserica noastră n-au fost nicidecum neglijate. Cum vine asta, vei întreba?

Prin predicarea și învățătura Cuvântului lui Dumnezeu

Dacă noi credem că Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1:3) și că Scriptura, Cuvântul Lui, este folositoare pentru învățătură, încurajare, mustrare și echipare în neprihănire (2 Tim. 3:16), atunci trebuie să avem încredere că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este suficient pentru a le învăța și crește spiritual pe femeile din biserică. Cu alte cuvinte, întreg Cuvântul lui Dumnezeu a fost scris pentru bărbați și femei, ceea ce înseamnă că predica din fiecare săptămână este un cuvânt al harului adresat direct fiecărei femei din congregație. Haideți să nu ne astupăm urechile față de adevărurile bogate pe care Dumnezeu le pregătește pentru noi duminică de duminică!

Prin ucenicizare

„Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții” (2 Tim. 2:2).

„Spune că femeile… să învețe pe alții ce este bine, ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii” (Tit 2:3–4).

Ca femei care iubesc și cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, noi suntem chemate să dăm mai departe aceste lucruri altor femei. Avem privilegiul de a sta alături de o soră în Hristos și de a o ajuta să crească în umblarea ei spirituală. În mod asemănător, trebuie ca, în smerenie, să fim gata să învățăm de la alții și să recunoaștem când avem nevoie să fim ucenicizate. Relațiile de ucenicizare au un impact cu mult mai profund decât orice eveniment pe care l-am organiza la biserică. Cine este persoana cu care ai putea să te întâlnești de-a lungul acestei săptămâni pentru a studia Scriptura, pentru a vă ruga împreună și pentru a vă împărtăși una alteia bucuriile și luptele?

Prin ospitalitate

„Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți” (1 Tes. 2:8).

Una dintre cele mai minunate modalități prin care biserica noastră a văzut cum Dumnezeu le-a crescut pe femeile noastre și biserica, în întregimea ei, constă din practicarea ospitalității. Pe măsură ce femeile și-au deschis casele și una față de cealaltă, am crescut cu toții în unitatea noastră, ca trup al lui Hristos. Aceste momente aparent mărunte ale vieților noastre trăite împreună, în jurul unei mese sau în parc, ne-au ajutat pe toate să Îl onorăm pe Dumnezeu în trăirea noastră zilnică și ne-au provocat să fim femei care cresc în har.

2. CREDE CE ESTE MAI BINE DESPRE BISERICA TA.

Uneori mă făceam vinovată de faptul că gândeam în felul următor: „Cine se gândește la mine? Ce s-a făcut și ce se face pentru a împlini nevoile mele și ale celorlalte femei din jurul meu?” În loc să cazi în această capcană, gândește-te la următoarele lucruri:

Gândește-te la ceea ce se face deja

Păstorii bisericii tale se gândesc mult la felul în care ar trebui să îngrijească și să îți păstorească sufletul. Ei doresc să vadă femei care înfloresc în Hristos. Slăvește-L pe Dumnezeu pentru lucrarea care se face și roagă-te ca Domnul să binecuvânteze femeile din biserică prin intermediul ei.

Cu alte cuvinte, nu cădea în capcana mitului care spune că programele ar trebui să fie „doar pentru femei” pentru a fi o încurajare pentru ele. Dacă biserica ta are slujbe duminica sau miercurea seara, ori un studiu biblic pentru toți membrii bisericii, te încurajez să îți faci o prioritate din a participa la aceste întâlniri comune ale bisericii. Dacă dorești aplicații mai specifice în viața ta, ca femeie, te încurajez să strângi în jurul tău câteva surori, la inițiativa ta, pentru a discuta predica de duminică sau pentru a vă ruga pe marginea unui pasaj biblic pe care l-ați citit recent.

Dacă vezi o nevoie, împlinește-o

În loc să insiști pe modalitățile în care îți imaginezi tu că biserica ar putea să se îmbunătățească, gândește-te la faptul că tu însăți ai putea fi răspunsul la rugăciunile altor femei pentru părtășie, dare de socoteală și încurajare. Vei găsi un ocean nesfârșit de nevoi chiar și în cele mai sănătoase biserici.

Gândește-te, de exemplu, la diferitele perioade ale vieții reprezentate în adunarea locală. Există o mulțime de mame tinere? În biserica noastră, multe mame tinere nu reușesc să ajungă la studiul biblic de miercuri seara, pentru că trebuie să-și ducă copiii devreme la culcare. Pentru a împlini această nevoie, o femeie din biserică s-a oferit să conducă un grup de studiu biblic cu ele, la o oră convenabilă, și acest lucru a fost un prilej de mare încurajare pentru ele.

Sau dă-mi voie să-ți povestesc despre Sarah, dulcea noastră soră de 78 de ani. Unele surori mai în vârstă din biserica noastră nu puteau să ajungă la slujbele de seara sau la grupurile mici de studiu. De aceea, Sarah s-a oferit să adune aceste femei împreună pentru a discuta predica și pentru a se ruga. Ce sfânt credincios care, la vârsta de 78 de ani, s-a gândit la modalități prin care ar putea să-i conducă pe alții în dragostea și încurajarea Cuvântului lui Dumnezeu!

Există și alte exemple: dorința mea de a le cunoaște pe femeile din biserica noastră și de a facilita relații de ucenicizare între ele a condus la organizarea unor mese de părtășie trimestriale, care sunt organizate prin rotație la fiecare dintre noi. De atunci, am văzut cel puțin 10 femei adunându-se pentru a se bucura de părtășie și pentru a discuta întrebări trimise anterior de gazdă. Acesta este un timp de părtășie dulce între generații.

Există și alte exemple de femei care au găzduit mese de părtășie, au început un club de lectură, au pus la cale o petrecere de Crăciun sau i-au vizitat pe membrii mai bătrâni ai bisericii.

Gândește-te cum ar putea Dumnezeu să îți ceară să investești în binele spiritual al surorilor tale în Hristos.

3. CREDE CU TĂRIE CĂ DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS.

Trebuie să credem că Dumnezeu este credincios în a duce la îndeplinire lucrarea bună pe care El a început-o în noi (Fil. 1:6).

Evenimentele și programele nu sunt rele în ele însele. Totuși, când depindem de ele pentru a face toată lucrarea de ucenicizare și de construire de relații între noi, trebuie să ne așteptăm ca, într-un moment sau altul, să eșuăm.

În schimb, dacă dorim să vedem creștere evanghelică în viețile femeilor, ar trebui să fim mai puțin concentrați pe calendarul nostru de evenimente și mai mult preocupați ca orice femeie din bisericile noastre să înțeleagă că întreg Cuvântul lui Dumnezeu îi este adresat. Ar trebui să fim preocupați ca ele să creadă Cuvântul lui Dumnezeu și, ca răspuns, să vedem că își investesc profund viețile în relație cu alte surori.

În blândețea lui Dumnezeu, „vița” noastră crește – iar noi ne gândim la modalități înțelepte de a ridica anumite elemente de suport pentru a susține nevoile femeilor din congregația noastră. Privind înapoi, în ultimii doi ani, noi ne bucurăm de credincioșia lui Dumnezeu manifestată în creșterea și zidirea spirituală a femeilor din congregația noastră.

Despre autor: Carrie Russell locuiește în Charlotte, North Carolina alături de soțul ei, Dave, și de cei patru copii ai lor. Ea este membră în Oakhurst Baptist Church, unde Dave slujește ca păstor.