Bucuria în autoritate: cum să creăm o cultură a unor complementarieni fericiți

Dacă aș fi fost bărbat, mi-ar fi plăcut să fiu un plantator de biserică. Eu sunt tipul de lider puternic, cu daruri și atitudine esențiale pentru chemare. Eu înfloresc atunci când descopăr viziunea, când fac ucenici, când pregătesc lideri, când predic Cuvântul și când îi evanghelizez pe cei pierduți. Am reflectat profund la predici de când aveam vârsta de 15 ani. Îmi este greu să nu țintesc la lideri potențiali. Mă întreb constant cum să ajung cu Evanghelia mai bine în comunitatea mea. Acest lucru este unul instinctual pentru mine. Când aud o predică puternică, simt în mine un fel de dorință de a predica. Când cineva pleacă din biserică, nu pot să dorm noaptea. Când studiez un text, sunt obsedată de claritatea teologică a lui.

Totuși, eu sunt o femeie – o femeie care crede că Dumnezeu a vorbit cu autoritate în Cuvântul Lui în toate chestiunile legate de viață și evlavie. Sunt o femeie a cărei conștiință este convinsă de învățătura din Cuvânt, care spune că slujirea învățării comunității legământului lui Dumnezeu este rezervată bărbaților. Eu nu voi planta niciodată o biserică fiind păstor sau prezbiter,[1] nu pentru că aș fi incompetentă sau pentru că mi-ar lipsi dorința, ci pentru că eu cred că Biblia vorbește cu autoritate în această chestiune, și am încredere în Dumnezeul care a inspirat-o. În fapt, eu chiar găsesc plăcere în autoritatea Cuvântului, a soțului meu și a bisericii locale. Sunt convinsă că ceea ce Dumnezeu rânduiește, inclusiv diferitele sfere de autoritate, constituie cel mai bun plan posibil spre slava Lui și spre binele meu. De aceea, eu sunt ceea ce ar putea fi denumit un complementarian fericit.[2]

„CUM AM AJUNS” UN COMPLEMENTARIAN FERICIT

Din nefericire, nu toate persoanele își găsesc plăcerea în autoritatea aplicată așa cum a rânduit Dumnezeu. Pe de o parte, cultura pop a lucrat din greu în a convinge femeile că feminitatea și libertatea n-ar putea fi găsite decât după ce am aruncat la gunoi reminiscențele patriarhale din generațiile anterioare, pentru ca astfel să ne descoperim identitatea noastră „adevărată, puternică”. Această cultură vine și-mi spune că sentimentele și dorințele mele constituie în ultimă instanță sursa supremă de autoritate. Chiar și un necredincios m-ar îndemna să plantez o biserică, dacă asta ar însemna „să-mi urmez pornirile inimii”. Astăzi, în Portland, Oregon, unde locuiesc, a fi o femeie puternică înseamnă să respingi orice limitări cu privire la ce poți și ce ar trebui să faci.

Pe de altă parte, unele subculturi creștine, în special anumite feluri de fundamentalism, susțin o perspectivă complementariană suspicios de apropiată subordonării de tip robie, și au creat niște femei într-o stare mizerabilă, care în exterior afirmă convingeri complementariene, în timp ce în interior disprețuiesc autoritatea. Unele au avut de suferit în mod tragic de pe urma abuzului spiritual din partea liderilor, și nu mai știu cum să facă deosebirea între autoritatea evlavioasă și autoritarismul păgân. Altele se simt atât de captive tradițiilor omenești și limitărilor superficiale, încât devin asemenea unor animale închise într-o cușcă, provocate foarte ușor până și de cei mai nevinovați trecători. Ele sunt dintre acelea care susțin conducerea de către bărbați, dar care se simt teribil de ofensate de cea mai neînsemnată discuție pe tema autorității.

Aș vrea să resping ambele extreme, chiar dacă acest lucru atrage cu sine dezaprobarea unora. Am obosit să tot dau explicații de ce consider că pot fi o femeie puternică și un complementarian conservator. Într-un anume cerc de persoane, voi fi întotdeauna prea educată, prea teologică, cu păreri prea puternice, și cu siguranță că multora li se va apărea că pun prea multe întrebări. În alte cercuri, voi fi văzută prea conservatoare, prea prudentă, prea neînsemnată și, evident, nu voi vorbi suficient.

Cred că este vremea ca biserica să creeze acel spațiu în adunările locale pentru acele femei puternice care confirmă în mod fericit autoritatea biblică, conducerea prin bărbați prezbiteri, susținând în același timp deschiderea mai multor oportunități ca femeile să înflorească potrivit darurilor și calificărilor lor. Imaginează-ți felul în care Evanghelia ar putea fi ilustrată înaintea lumii dacă bisericile ar fi pline de femei cu gândire biblică, femei care să accepte autoritatea rânduită de Dumnezeu ca pe o binecuvântare, nu ca pe o povară! Acest impuls contra-cultural ar oferi oportunități continue pentru propovăduirea Evangheliei înaintea unei lumi care este disperată după adevăr.

CUM AR PUTEA PĂSTORII SĂ AJUTE LIDERII FEMEI SĂ-ȘI GĂSEASCĂ BUCURIA ÎN AUTORITATEA BIBLICĂ?

Dar cum ai putea să faci acest lucru, care răspândește peste tot sentimentul împotrivitor față de autoritate? Ideile de mai jos vin din partea cuiva care a avut întreaga viață influențată de perspectivele pe care le-a avut cu privire la autoritate.

1. Cultivă o apreciere înaltă pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Orice discuție pe tema autorității trebuie să înceapă și să se sfârșească cu Biblia. Nu începe să îți construiești clădirea teologică pe nisip. Mult prea adesea, oamenii pleacă de la o predică a lui John Piper sau de la un articol al CBMW, fără a le îndrepta pe femei către a cunoaște ce spun textele biblice aplicabile. Totuși, doar Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a pătrunde în străfundul inimilor noastre și de a aduce lumină în domenii pe care noi încercăm cu disperare să le ascundem – cum ar fi dispozițiile noastre naturale împotriva autorității.

Tocmai o perspectivă înaltă asupra Cuvântului lui Dumnezeu a fost ceea ce m-a adus la convingerile pe care le am astăzi. La început, în umblarea mea creștină, am conștientizat că aveam de-a face cu o luptă interioară legată de subiectul „egalitarian sau complementarian”. M-am dedicat Scripturilor, cu dorința fermă de a ști ce anume a spus Dumnezeu despre rolurile de conducere în biserica locală. Am ajuns la concluzia că slujirea cu autoritate a învățăturii în comunitatea legământului lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei răscumpărării, fost întotdeauna și trebuie să continue să fie rezervată bărbaților (de ex. preoții din Vechiul Testament, apostolii din perioada bisericii primare și prezbiterii din noul legământ). Când am ajuns la această concluzie, am simțit bucurie! Dumnezeu mi-a dat o convingere clară asupra acestei chestiuni, și ea a fost definitiv soluționată în mintea mea de atunci. Conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Ca să îl parafrazez pe Luther, eu cred că a acționa împotriva conștiinței nu este nici sigur și nici o alternativă posibilă.

Îndreptând atenția constant către Cuvântul lui Dumnezeu, păstorii pot să le ajute pe femei să devină acel fel de oameni controlați de convingeri biblice, nu de preferințe personale sau de pragmatism. Încurajați-le să cerceteze Scripturile și să vadă ceea ce spune Dumnezeu despre femeia în conducere. Discutați pasajele biblice centrale, pe cele aflate în dispută și facilitați un dialog deschis. Creați un mediu în care femeile să poată pune întrebările cu care se luptă în această chestiune. Ajutați-le să gândească bine cu privire la Scripturi și să fie gata să pună sub semnul întrebării orice este neclar; echipați-le să ia decizii informate, bazate pe exegeza bună care conduce la convingeri ce Îl proslăvește pe Dumnezeu.

2. Cultivați o perspectivă și o atitudine care prețuiește femeile.

Din Geneza până în Apocalipsa, mărturia Scripturii este aceea că atât bărbatul cât și femeia sunt ființe create de Dumnezeu, investite cu demnitate deosebită, cu valoare și preț. Atât bărbatul cât și femeia sunt înzestrați cu responsabilitatea copleșitoare de a-L reprezenta vizibil pe Dumnezeul invizibil, prin lucrarea și slujirea lor. Biserica ar trebui să fie principalul loc unde imaginea glorioasă a lui Dumnezeu este ilustrată prin bărbați și femei care duc înainte împreună Marea Trimitere, cu dragoste și respect reciproc.

Cu toate acestea, mult prea adesea biserica le-a prezentat pe femei ca fiind de o valoare inferioară, pur și simplu prin a nu le oferi oportunitățile de a sluji și de a înflori cu darurile lor specifice. Eu văd acest lucru în mod regulat în cazul femeilor care au abilități de lider și de învățător. Biserica poate să aibă o poziție bine articulată pe hârtie, dar la nivel funcțional să nu știe ce să facă cu aceste femei, așa că, mult prea adesea, ele nu fac mai nimic. Acest lucru nu este în mod necesar unul planificat sau rău intenționat, ci cred că este pur și simplu starea de fapt din bisericile conservatoare de astăzi – dar un domeniu care are nevoie de reformare continuă. Ca o femeie care are darul de conducere, pot să vă spun că nu este util, în fapt este chiar aducător de confuzie să ai o teologie legată de femei care să nu ajungă niciodată să fie implementată.

Am fost în biserici – în biserici mari „progresiste” – unde eu și soțul am fost de acord cu orice lucru care era bine exprimat pe hârtie, dar nu mi s-a permis să fac nimic cu darurile mele. Era ca și cum o femeie fără copii nu ar fi fost niciodată în măsură să le dea învățătură altor femei. Acest lucru ilustrează o perspectivă asupra femeii ca și cum ar fi inferioară, care se regăsește în multe biserici conservatoare, altfel declarat complementariene. Femeile sunt o parte esențială a trupului, care primesc daruri de la Duhul Sfânt spre slujirea Bisericii, și ele ar trebui să fie încurajate să slujească în toate modalitățile în care Biblia le permite.

Parte din conducerea rânduită de Dumnezeu prin bărbați este aceea de a crea un mediu în care femeile să se simtă prețuite, protejate și încurajate să slujească în modalitățile pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru ele. Arată-le femeilor din biserica ta că le prețuiești prin a-ți forma o perspectivă teologică biblică și robustă cu privire la femeia implicată în slujire, și apoi pune acea perspectivă în practică. Iată câteva sugestii:

Oferiți-le oportunități femeilor care aspiră să le dea învățătură altor femei, așa încât ele să capete pregătirea adecvată pentru a face acest lucru. Puteți eventual să luați în considerare seminariile Simeon Trust pentru femei.
Oferiți-le ore de seminar femeilor din biserica voastră care să trateze elemente de bază în învățătura Bibliei, în teologie și formare spirituală.
Oferiți timp echipei de studiu biblic cu femeile pentru ca, semestrial, să parcurgă materia de studiu și ajutați-le să o predea bine mai departe.
Cereri părerile femeilor cu privire la predicile voastre, cu privire la programul de închinare, cu privire la formarea grupelor mici și a claselor de școală duminicală.
Întrebați-le pe femei cum ați putea să le slujiți mai bine în felul în care predicați, vă rugați și conduceți. La urma urmei, în medie, jumătate din congregația voastră este formată din femei, așa că n-ar fi oare util să înțelegeți care sunt nevoile spirituale ale femeilor din biserică… din partea femeilor?
Cereți-le femeilor din biserică să facă lucruri precum să se roage, să citească Scriptura sau să împărtășească mărturii din viețile lor în fața bisericii. Nu pot să vă spun cât de încurajator este când vizitez o biserică și aud o femeie care se roagă sau care citește Scriptura. Acest lucru le comunică o mulțime de lucruri femeilor care stau în bancă.
Întrebați-vă periodic: „Cresc și înfloresc femeile din biserica mea? Sunt tratate ele ca ‚moștenitoare împreună cu noi a vieții veșnice’ și partenere în lucrare? Primesc ele oportunitatea de a sluji în felurite moduri?”

Fiecare dintre aceste aspecte provine din practica bisericii locale unde eu merg, o biserică baptistă conservatoare, centrată pe Evanghelie și care predică Biblia. I-am spus recent păstorului meu că voi fi un complementarian oriunde voi merge, întrucât conștiința mea este legată de convingerile biblice, dar este un lucru cert că el face mai ușor ca eu să pot fi un complementarian fericit! Sunt creștină de peste 15 ani, iar aceasta este una dintre primele biserici în care păstorul principal m-a făcut să mă simt mai degrabă o binecuvântare decât o povară, pentru simplu fapt că sunt o femeie cu minte mai teologică. Asta înseamnă că s-au scurs 15 ani de luptă ca să-mi găsesc locul în biserica locală, pentru că fusesem făcută să mă simt ca o povară doar pentru faptul că Dumnezeu m-a făcut așa. Nu nutresc aici un fel de autocompătimire, ci doar cred că această realitate este una tristă. Cred că există femei mult mai dornice de a accepta bucuros autoritatea bărbaților din biserică dacă s-ar simți prețuite de către conducerea bisericii și dacă li s-ar oferi oportunități să Îi slujească Domnului Isus în modalități care au sens. Frați păstori, vă demn să folosiți autoritatea cu care Dumnezeu v-a înzestrat pentru a le ajuta pe femei să înflorească în bisericile voastre. Faceți ca autoritatea să fie o experiență plăcută pentru ele.

CUM POT FEMEILE SĂ ÎI AJUTE PE PĂSTORI SĂ SE BUCURE DE AUTORITATE?

Parte din a fi un complementarian „fericit” înseamnă să ajuți la dezvoltarea unei culturi în care liderii bărbați găsesc bucurie în a ne conduce. Alături de toți ceilalți credincioși, noi ar trebui să ne supunem autorității lor într-o modalitate care să-i ajute pe lideri să îngrijească de sufletele noastre „cu bucurie, nu suspinând” (Evrei 13:17).

Și voi fi prima care să mărturisească că n-am făcut întotdeauna acest lucru așa cum trebuia. Nu-mi pot imagina cât de multe suspine le-am cauzat păstorilor mei în trecut. Totuși, prin multă pocăință și har, cresc și eu. Iată câteva sugestii utile pe care le-am învățat pe parcursul anilor, în principal ca urmare a păcatelor și eșecurilor mele:

Dă-le o „categorie” pentru tine. Adeseori, oamenii pur și simplu nu știu ce să facă cu femeile puternice, cu gândire teologică. Ajută-i cu blândețe să vadă că ești o femeie care Îl iubește pe Isus, care găsește bucurie în autoritatea dată bărbaților bisericii, și care dorește să le învețe Biblia pe alte femei.
Vorbește așa încât să arăți prețuire pentru conducerea bărbaților în biserica ta și casa ta, dacă ești căsătorită. Unul dintre cele mai dăunătoare lucruri pe care o femeie le poate face este să-și critice public soțul sau păstorul. Dacă ne găsim cu adevărat bucuria în conducerea făcută de bărbați, cuvintele noastre ar trebui să reflecte acest lucru.
Caută modalități să îți încurajezi păstorii și prezbiterii. De exemplu, exprimă-ți mulțumirea atunci când o predică ți-a fost cu totul de ajutor și menționează modalități specifice în care te rogi pentru ei.
Fii mulțumitoare pentru felul în care conducerea bisericii le oferă femeilor oportunități curente pentru a sluji biserica. Arată că acest lucru nu trece neobservat.
Fii gata să comunici și nu atât de grabnică să presupui. Comunică faptul că ai o pasiune pentru transmiterea învățăturilor biblice către alte femei în loc să presupui că liderii știu, și că ei te împiedică intenționat. O mulțime de sentimente rănite pleacă de la false presupoziții.
Întreabă dacă există sau vor exista vreodată posibilități de a sluji cu darurile tale. Manifestă o dorință de a fi echipată corespunzător. Arată-le păstorilor tăi că ești dornică să slujești și dincolo de darurile tale, acolo unde biserica are nevoie de ajutor.

Doamnelor, haideți să facem ca autoritatea să fie o experiență plăcută pentru bărbații din conducere, prin a fi o binecuvântare pentru trupul bisericii. Fie ca acțiunile noastre, vorbele și atitudinile noastre să îi ajute pe liderii bisericii să își vadă rolul rânduit de Dumnezeu cu bucurie.

CUM SĂ GĂSIM LIBERTATEA FĂRĂ LIMITĂRI

Psalmistul spune: „Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoți inima la larg [mi-ai eliberat inima, cf. ESV]” (Ps. 119:32). Acest lucru cred că reflectă inima mea cu privire la problema autorității. Cu ani în urmă, m-am plecat înaintea înțelepciunii infinite a lui Dumnezeu în chestiunea femeii în conducere și am descoperit că aveam o cărare sub pașii mei care se deschidea larg. Există o libertate încântătoare ce stă înaintea noastră, gata de a fi experimentată odată ce acceptăm limitele lăsate de Dumnezeu. Conștiința mea este clară, convingerile mele sunt ferme, iar slujirea mea are sens. Nu sunt tristă pentru că nu sunt și nu pot fi un plantator de biserică sau un păstor principal. Nu mă simt restricționată sau împiedicată cu ceva. Dimpotrivă, mă simt împlinită. Supunerea față de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, în mod specific în ceea ce privește autoritatea în biserica locală, m-a eliberat pentru a alerga pe calea poruncilor lui Dumnezeu. În limitele acestei autorități, am descoperit o libertate măreață.

Care este situația ta?

Despre autor: Whitney Woollard este scriitoare, învățător biblic pentru femei și vorbitor în Portland, Oregon, unde locuiește alături de soțul ei, Neal, și unde participă la slujirea din Hinson Baptist Church. Whitney are o diplomă în studii biblice și teologice absolvite la Western Seminary și îi place să își împărtășească pasiunea pentru Biblie și teologie sănătoasă. Puteți să consultați pagina ei de internet la adresa www.whitneywoollard.com.

[1] Acest adevăr nu are sensul că femeile nu pot fi implicate în proiecte de plantare de biserică. Evident că ele pot face asta. Mai mult, ar trebui să fie implicate! O echipă echilibrată de plantare de biserică ar trebui să includă femei echipate și pregătite în nucleul care plantează biserica. În acest articol, eu vorbesc despre rolul cu autoritate de conducere ca plantator de biserică.

[2] Un complementarian susține perspectiva teologică ce afirmă că bărbații și femeile sunt creați egali în demnitate, valoare și preț, dar le sunt atribuite roluri complementare în căsnicie, familie și în biserica locală.