În cartea lui, “Ce este mântuirea”, Joseph Charles Philpot descrie mântuirea din păcat ca fiind atât “un act exterior omului” cât și un act împlinit “în om”, fiind lucrarea lui Hristos atât în restaurarea relaţiei aleșilor Lui cu Dumnezeu cât și în transformarea inimilor și vieţilor lor.

“…dacă mântuirea ar depinde de voia omului, și ar sta în ce priveşte succesul ei final în puterea şi abilitatea fiinţei omeneşti, ar fi evident că nici măcar un singur suflet n-ar ajunge să fie mântuit. Ba mai mult, dacă ea ar depinde astfel de om, nu ar exista nici cea mai mică fărâmă de îndoială în mintea celor care cunosc din propria experienţă ce înseamnă starea căzută în păcat a omului, că nimeni n-ar putea şi nimeni n-ar fi mântuit”.

“Religia omului este îndreptată către a pune creatura să se trudească să facă fapte bune, să fie evlavioasă, să asculte Cuvântul, să citească toţi autorii religioşi, să se căznească în tot felul de activităţi, să participe în toată această efervescenţă şi agitaţie a şcolilor şi lucrărilor de tot felul. Religia lui Dumnezeu, însă, constă în a arunca pe păcătos în praful şi cenuşa dezgustului şi a scârbei de sine.”

“Dacă ar fi după el, omul ar predica religia la fel ca matematica – trebuie învăţată regula asta, trebuie făcută adunarea asta, problema asta se rezolvă aşa, dificultatea asta trebuie depăşită aşa, uite-aşa trebuie mers înainte etc. Conform crezului omenesc, religia este ceva la care omul trebuie îndemnat să se pună pe treabă. Într-un fel sau altul, omul “trebuie făcut religios”…. Aşadar, el devine un pretins creştin. Ascultă, citeşte, se roagă, susţine cauza credinţei; participă la Şcoala Duminicală; îşi modelează comportamentul exterior în conformitate cu cele ale acelora cu care s-a întovărăşit; îşi cumpără cămăşi cu guler apretat, îşi piaptănă frumos părul, îşi dă jos favoriţii; îşi împodobeşte capul cu preceptele din crezul sectei de care s-a alipit, vorbeşte la fel ca membrii ei, crede cu mintea ce cred şi ei, şi se comportă ca şi ei. Şi toate acestea sunt denumite “convertire” şi “evlavie hotărâtă”, pe când în toată această vreme nu a existat în acel sărman suflet ticălos nici măcar un atom de har, nici măcar un grăunte de credinţă adevărată, nici măcar o scânteie de viaţă divină”.

1. Ce este mântuirea
2. Mântuirea ca un act exterior omului
3.Mântuirea ca un act interior omului
Anexa 1. Mântuirea vine de la Domnul
Anexa 2. Pentru cine a murit Hristos?
Scurtă biografie a lui J.C. Philpot
Note explicative