Disciplina bisericii începe cu tine

Ce îți vine în minte când te gândești la disciplina bisericii? Dacă ești ca mine, te gândești imediat la cazuri celebre, care necesită măsuri categorice din partea liderilor bisericii. Te gândești la „păcate grosolane” și la felul în care trebuie folosit „arsenalul greu de luptă”, precum liderii bisericii, sau prezbiterii ori păstorii.

Disciplina bisericii poate implica întreaga biserică și pe liderii ei. Dar, de fapt, disciplina bisericii începe și, prin harul lui Dumnezeu, se termină cu fiecare dintre noi. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18:15).

În dragoste, tu confrunți păcatul cu speranța de a crește împreună în sfințenie. Și faci acest lucru în mod repetat în decursul relațiilor obișnuite de ucenicizare, foarte asemănător unei mișcări care țintește dezvoltarea. Clar și simplu, nu-i așa?

Da și nu. Pare simplu, dar percepția este că disciplina îți dă fiori! Eu mă lupt cu teama atunci când aș dori să confrunt pe cineva. Îmi pun propria persoană sub semnul întrebării și mă concentrez prea mult pe mine: Cine sunt eu să îi judec? Sau ce se va întâmpla dacă mă vor respinge? În fapt, aș face aproape orice pentru a scăpa de o conversație neplăcută și deranjantă.

Dar învățătura Domnului Isus este clară – disciplina bisericii începe cu tine. Așadar, trebuie să o luăm în serios și să ne străduim să ne îndreptăm către cultivarea unei atmosfere în cadrul căreia disciplina să fie o parte sănătoasă a procesului de ucenicizare.

L-am auzit odată pe un prezbiter spunând că trebuie să punem „disciplina” înapoi în ucenicizare. Amin! Atenția disciplinei trebuie să fie întotdeauna îndreptată către creșterea noastră, ca ucenici ai lui Isus. Atunci când îi dăm greutate corectă ucenicizării, disciplina va deveni mai puțin o sperietoare și va fi mult mai naturală. Acestea fiind spuse, există cinci lucruri pe care eu le-am învățat în relațiile mele de ucenicizare, care se aplică în mare atât bărbaților cât și femeilor.

1. CONSTRUIEȘTE RELAȚII SĂNĂTOASE

Ai nevoie să construiești relații reale cu ceilalți credincioși din biserica locală, suficient de apropiate așa încât să dai din când în când peste păcatul altora. Nu trebuie să fie toți membrii cei mai buni prieteni ai tăi sau să devii dintr-o dată un extrovertit.

Dar ar trebui ca relațiile să fii atât de apropiate, încât să ne cunoaștem unii altora poveștile de viață, familiile și viețile, în general. Să petrecem timp împreună, să luăm mesele împreună și să pătrundem în bucuriile și întristările reciproce. Să facem ca toate lucrurile vieții să fie aranjate așa încât relațiile să aibă sens, lucru care include lupta cot la cot împotriva păcatului. În acest context, o mustrare blândă venită de la un prieten sau spusă unui prieten nu va fi asemenea unui cutremur de pământ. Acesta este un lucru normal. Dar totul începe cu dezvoltarea unei relații reale cel puțin cu o persoană din biserica ta.

2. STABILEȘTE TONUL

Stabiliți tonul răscumpărării pentru întreaga relație. Vorbiți mult despre Domnul Isus! Meditați împreună la harul Lui, citiți Biblia împreună, vorbiți despre felul în care Duhul Sfânt lucrează în viețile voastre. Alegeți să fiți transparenți și vulnerabili, mărturisindu-vă în mod regulat păcatele și ispitele. Cereți disciplina din partea celor care vă sunt apropiați. Faceți ca ei să știe că dorința voastră principală este să deveniți mai asemănători lui Isus și că aveți nevoie de ajutorul lor pentru asta. Eu și soțul meu am stabilit acest ton al căsătoriei noastre în urmă cu 10 ani. Ne-am dedicat unul altuia în sfințire mai presus de orice, ceea ce înseamnă că ne ucenicizăm reciproc în mod obișnuit. Săptămâna trecută l-am întrebat pe Neal de prioritățile lui, pentru că nu l-am văzut implicat atât de mult în Cuvânt. Ieri, el m-a luat în oraș la o plimbare, pentru a mă scoate dintr-o stare de care nu aveam nevoie. Iubim noi întotdeauna în felul acesta? În niciun caz! Dar Îl iubim pe Domnul Isus mai mult decât Îl iubeam în urmă cu 10 ani? Cu siguranță. Acesta este darul disciplinei.

3. FĂ DEPOZITE FRECVENTE

Aceasta este o relație unu la unu. Odată cu fiecare retragere, faceți încă zece depozite dătătoare de viață. Căutați dovezile harului și ale creșterii spirituale în viețile celorlalți și apoi ieșiți din zona proprie de confort pentru a le împărtăși aceste lucruri. Ai observat cum prietenul tău a devenit mai blând cu copiii lui? Sau cum o tânără mamă se luptă pentru a avea propriul ei timp în Cuvânt? Dacă da, spune-le acest lucru! Construiește un capital de relații prin a oferi încurajare consecventă, așa încât, când vine timpul să faci o „retragere” în sensul disciplinei, contul acela să nu rămână gol. Eu sunt mai înclinată să primesc învățătură de la o persoană pe care o cunosc și despre care știu că se află de partea mea și mă iubește necondiționat. Atunci când acea persoană îmi spune: „Whitney, în ultima vreme ai fost prea critică”, sunt toată numai urechi. Depozitele frecvente le transmit acelor persoane că le iubești și că îți pasă de ele.

4. PUNE ÎNTREBĂRI BUNE (ȘI ASCULTĂ!)

O întrebare bună merge mai departe decât zece acuzații. Întrebările te ajută să înțelegi mai bine situația și dezarmează mecanismul de apărare al celeilalte persoane, făcând ca, astfel, conversația să fie mai aducătoare de roade. Este mai bine să te apropii de o soră și să-i spui: „Te-am observat în ultima vreme vorbind despre cutare. De ce nu te-ai dus să-i spui ce ai pe inimă?”, în loc să te așezi lângă ea și să spui: „Ești o bârfitoare îngrozitoare, și te-am prins de zece ori făcând acest lucru”. Prin faptul că ai pus o întrebare, nu doar că ai scos la lumină păcatul bârfei, ci ai și extras motive pentru care ea ar putea fi înclinată către bârfă, precum lipsa sentimentului siguranței sau frica de oameni, lucruri care au nevoie și ele să fie tratate în contextul ucenicizării în dragoste. Este ca și cum ai cumpăra două lucruri la același preț. Pe de o parte confrunți, iar pe de altă parte cauți să înțelegi unde se află acea persoană și care este nevoia ei din această perioadă a vieții. A conduce lucrurile într-o anumită direcție prin intermediul întrebărilor și nu prin a formula judecăți predeterminate face loc complexității vieții și scoaterii la lumină a diverselor aspecte ale unei situații.

5. ALEGE-ȚI BĂTĂLIILE PE CARE VREI SĂ LE DUCI

Noi dorim să exersăm disciplina în mod regulat, dar haideți să nu devenim o comunitate constant plecată la vânătoare de păcate. Am fost cândva parte dintr-o biserică unde se practica sportul acesta, și pot să spun că situația îți frângea inima, ca să nu mai zic că era cu totul urâtă! Mă simțeam de parcă trebuia să fabric păcatul, doar ca să mă potrivesc în acel peisaj. Dar nu aceasta este esența pasajului din Matei 18. Ucenicia adevărată se cunoaște atunci când știi să confrunți un păcat și când știi să îl acoperi. Petru ne amintește că, mai presus de orice, noi suntem chemați să ne iubim reciproc într-un mod fierbinte, „căci dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8). În anumite momente poți vedea un păcat, și tot ceea ce va trebui să faci va fi să păstrezi tăcerea, să-ți ții cuvintele pentru o altă situație. Asta nu înseamnă că ascundem păcatul sub preș, căci el este întotdeauna serios și trebuie tratat cu seriozitate, ci înseamnă că îl acoperim pentru a proteja și iubi acea persoană. Dacă scoți la lumină orice păcat pe care îl vezi, acest lucru va crea o cultură a anxietății, iar oamenii vor fi zdrobiți sub povara ochilor tăi care scrutează orice mișcare a lor. Așadar, alege-ți bătăliile pe care să le duci, cu multă rugăciune și prin înțelepciunea dată de Duhul Sfânt.

Atunci când încorporezi în viața ta aceste lucruri, ele te vor însoți pe termen lung în construirea unei culturi în care disciplina este o piesă naturală a ucenicizării. Totuși, pentru că este un subiect atât de sensibil, n-aș simți că aș fi făcut totul dacă n-aș mai trata încă un aspect.

6. CERCETEAZĂ-TE ÎNAINTE SĂ ÎȚI ZDROBEȘTI PROPRIA PERSOANĂ (ȘI RELAȚIILE PE CARE LE AI CU CEILALȚI!)

Acum, că tot am deschis această rană, aș vrea să spun că sunt lucruri care încă își fac efectul în viața mea, lucruri din trecut. Am crescut cu muzica hip-hop, rap și R&B, iar stilul funk încă mă vizitează. Așadar, pe când mă gândesc la gândurile de încheiere privitoare la disciplina bisericii, nu pot să nu îmi amintesc de cuvintele lui Ice Cube, „Verifică-te pe tine înainte să te distrugi singur”. Există ceva înțelepciune în aceste cuvinte. Atunci când ne lăsăm la mâna șiretlicurilor noastre, noi, oamenii, avem un fel special de a distruge un lucru bun.

Și disciplina bisericii nu face excepție de la această regulă. Ea poate să devină un lucru foarte rău, dacă nu suntem atenți. Iată de ce trebuie să punem la locul ei cercetarea personală, așa încât să nu ajungem să facem mai mult rău când vrem să ucenicizăm pe cineva. Nimeni nu va fi în stare să practice disciplina perfect, dar noi toți putem să facem acest lucru cu smerenie, cercetându-ne pe noi înșine pentru a ne asigura că iubim, slujim și protejăm persoana sau persoanele implicate:

1. Cercetează-ți viața.

Nu vei fi un om fără păcat în clipa în care vei confrunta păcatul dintr-o altă persoană, dar nu ignora bârna din propriul ochi. Întreabă-te cu sinceritate: „Există oare vreun păcat ascuns sau vreun obicei păcătos în viața mea pe care trebuie să îl mărturisesc?” Ai putea avea nevoie să începi confruntarea prin a-ți mărturisi păcatul propriu înainte de a trata păcatul din viața altuia.

2. Cercetează-ți inima.

Disciplina este motivată de dragostea autentică față de acea persoană. Dacă te preocupă mai mult să „câștigi” conversația sau să-ți dovedești argumentele, atunci nu ai în vedere cel mai bun interes. Într-o confruntare după voia lui Dumnezeu nu este loc de vendete personale sau de răzbunări. Dacă nu poți mustra pe cineva în dragoste, atunci lasă pe altcineva care poate să facă această slujire.

3. Ține-ți emoțiile în control.

Dacă te înfierbânți când te jignește cineva, aș sugera să aștepți până te calmezi înainte de a confrunta. Nu trebuie să fii un om lipsit de emoții, dar ceea ce este nevoie este să îți ții emoțiile în stăpânire. Adesea, când noi îndreptăm cu degetul către păcatul altuia fiind plini de mânie și frustrare, sfârșim prin a păcătui. Mai bine să aștepți și să te calmezi decât să spui ceva ce îți va fi greu să retragi.

4. Stăpânește-ți cuvintele.

Cuvintele contează. Câteva cuvinte spuse nepăsător, deși cu intenții bune, pot dăuna foarte mult. Cuvintele tale trebuie să fie clare și ferme, dar în același timp blânde și să țintească restaurarea celuilalt. Dacă este nevoie să îți cioplești un pic cuvintele, fă asta înainte de confruntare, asigurându-te că nu ești prea aspru sau prea banal, dar fă acest lucru cu orice preț!

5. Verifică-ți obiectivele.

Obiectivul disciplinei este întotdeauna pocăința, restaurarea și reconcilierea, dacă este necesar. Asemenea lui Isus, care Și-a dat viața așa încât tu să fii împăcat cu Tatăl, ceea ce ar trebui să cauți este binele celuilalt, chiar dacă acest lucru este obținut pe cheltuiala proprie. Întreabă-te întotdeauna acest lucru: „De ce fac asta?” Dacă ceea ce faci urmărește orice altceva, dar nu pocăința și restaurarea celui confruntat, atunci așteaptă și roagă-te până când scopurile tale sunt corectate.

Având toate aceste lucruri în minte, te îndemn să ai curaj în practicarea disciplinei bisericii, pentru că este un mijloc vital al harului. O biserică iubitoare va fi o biserică ce va practica disciplina. Iar povara acele discipline este așezată în principal pe umerii „creștinilor obișnuiți”, care alcătuiesc comunitatea ucenicizării. Îmi doresc să ne iubim unul pe altul suficient de mult pentru a confrunta păcatul și pentru a ne chema reciproc la pocăință, așa încât împreună să ne asemănăm tot mai mult cu Domnul Isus.

Despre autor: Withney Woollard deține un M.A. la Western Seminary, unde se și pregătește în prezent în domeniul teologic. Ea este vorbitor și autor pentru Gospel Centered Discipleship și aplicația YouVersion Bible. De asemenea, Withney a făcut parte dintr-o echipă de învățători în lucrarea cu femeile din biserica locală. Împreună cu soțul ei, Neal, locuiesc în Portland, Oregon, unde sunt membri la Hinson Baptist Church.